Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
puțin din acea lucrare profundă și dăinuitoare a Duhului lui Dumnezeu, care a caracterizat<br />
redeșteptările din anii de mai înainte. Privind, suntem schimbați. Și atunci când preceptele<br />
sfinte, în care Dumnezeu le-a descoperit oamenilor desăvârșirea și sfințenia caracterului<br />
Său, sunt neglijate, iar mințile oamenilor sunt îndreptate către învățături și teorii omenești,<br />
ne mirăm că a urmat o decădere a evlaviei vii în biserică. Așa zice Domnul: „M-au părăsit<br />
pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă” (Ieremia 2,<br />
13).<br />
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi.... Ci își găsește plăcerea în Legea<br />
Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,<br />
care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe duce la bun<br />
sfârșit” (Psalmii 1, 1-3). Numai atunci când Legea lui Dumnezeu este restabilită în poziția ei<br />
de drept se va produce o reînviorare a credinței și a evlaviei de la început, în mijlocul<br />
poporului care se pretinde a fi al Său. „Așa vorbește Domnul: «Stați în drumuri, uitați-vă, și<br />
întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi<br />
odihnă pentru sufletele voastre!»” (Ieremia 6, 16).<br />
309
Change language