Pentru a Termina Cursa_

El scrie apoi despre dorința sa ca frații din Efes să ajungă la înțelegerea înălțimii
privilegiului de creștin. El desfășoară înaintea lor, în cel mai cuprinzător limbaj, puterea
minunată și cunoașterea pe care le-ar putea avea, ca fii și fiice ai Celui Preaînalt. Ei erau
aceia „întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru ... pentru ca având rădăcina și
temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea,
lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice
cunoștință”. Dar rugăciunea apostolului atinge apogeul privilegiului atunci când se roagă ca
„să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3, 16-19).
Aici sunt descoperite înălțimile realizărilor care pot fi atinse prin credința în făgăduințele
Tatălui nostru ceresc, atunci când împlinim cerințele Sale. Prin meritele lui Hristos, avem
intrare la tronul Puterii Infinite. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru
noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32). Tatăl a
dat Fiului Său Duhul fără măsură, iar noi ne putem împărtăși de plinătatea Lui. Isus spune:
„Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult
Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11, 13). „Dacă cereți
ceva în Numele Meu, vă voi da.” „Cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină”
(Ioan 14, 14; 16, 24).
În timp ce viața creștinului va fi caracterizată prin umilință, ea nu trebuie să fie marcată
de amărăciune și dispreț de sine. Este privilegiul tuturor să trăiască astfel, încât Dumnezeu
să-i aprobe și să-i binecuvânteze. Nu este voia Tatălui nostru ceresc ca să fim totdeauna sub
condamnare și întunecime. Nu este nici o dovadă de adevărată umilință în a merge cu capul
plecat, dar cu inima plină de gânduri egoiste. Putem merge la Isus și să fim curățiți, pentru a
sta înaintea Legii fără rușine sau remușcări. „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce
sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile
Duhului” (Romani 8, 1).
Prin Isus, fiii căzuți ai lui Adam devin „fii ai lui Dumnezeu”. „Căci Cel ce sfințește și cei
ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească «frați»” (Evrei
2, 11). Viața creștinului trebuie să fie o viață de credință, de biruință și de bucurie în
Domnul. „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruie lumea; și ceea ce câștigă
biruința asupra lumii, este credința noastră” (1 Ioan 5, 4). Adevărat vorbea și Neemia,
slujitorul Domnului: „Bucuria în Domnul este tăria voastră” (Neemia 8, 10). Iar Pavel
spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Și iarăși zic, bucurați-vă”. „Bucurați-vă
întotdeauna.
Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este
voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (Filipeni 4, 4; 1 Tesaloniceni 5, 16-
18). Acestea sunt roadele pocăinței și ale sfințirii biblice; și din cauză că marile principii ale
neprihănirii stabilite în Legea lui Dumnezeu sunt privite cu o atât de mare nepăsare de
lumea creștină, aceste roade se văd atât de rar. Pentru motivul acesta se dă pe față atât de
308