Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1<br />
Corinteni 6, 19.20). Acela al cărui corp este templul Duhului Sfânt nu va fi înrobit de un<br />
obicei dăunător. Puterile lui aparțin lui Hristos, care l-a cumpărat cu preț de sânge. Tot ce<br />
are este al Domnului. Cum ar putea fi fără vină aceia care risipesc acest capital încredințat<br />
lor? Aceia care poartă numele de creștini cheltuiesc anual sume uriașe în îngăduințe<br />
dăunătoare și inutile, în timp ce sufletele pier, alergând după Cuvântul vieții. Dumnezeu este<br />
jefuit în zecimi și daruri, în timp ce ei consumă pe altarul poftei distrugătoare mai mult<br />
decât dau pentru ajutorarea săracilor sau pentru susținerea Evangheliei. Dacă toți aceia care<br />
mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos ar fi în adevăr sfințiți, atunci mijloacele lor, în loc să fie<br />
cheltuite în practici inutile și chiar dăunătoare, ar fi aduse în tezaurul Domnului, iar creștinii<br />
ar fi exemplu de cumpătare, de lepădare de sine și de jertfire. Atunci ei ar fi lumina lumii.<br />
Lumea este sclava îngăduinței de sine. „Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia<br />
vieții” stăpânesc mulțimile. Însă urmașii lui Hristos au o chemare mai sfântă. „Ieșiți din<br />
mijlocul lor, și fiți deosebiți, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat.” În lumina<br />
Cuvântului lui Dumnezeu, suntem îndreptățiți să declarăm că nu poate fi adevărată acea<br />
sfințire care nu rodește o renunțare la tendințele păcătoase și la plăcerile lumii.<br />
<strong>Pentru</strong> toți aceia care împlinesc aceste condiții: „Ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți ...<br />
și nu atingeți ce este necurat”, făgăduința lui Dumnezeu este: „Vă voi primi și vă voi fi Tată,<br />
iar voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6, 17.18). Este<br />
privilegiul și datoria oricărui creștin de a avea o experiență bogată în lucrurile lui<br />
Dumnezeu. „Eu sunt Lumina lumii”, spune Isus. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în<br />
întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). „Dar cărarea celor neprihăniți este ca<br />
lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe<br />
4, 18). Fiecare pas de credință și de ascultare aduce sufletul într-o legătură mai strânsă cu<br />
Lumina lumii, în care „nu este întuneric”. Razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii<br />
strălucesc asupra slujitorilor lui Dumnezeu, iar ei reflectă razele Sale. După cum stelele ne<br />
spun că în cer este o lumină mai mare de la slava căreia ele își primesc strălucirea, tot astfel<br />
creștinii trebuie să dea pe față faptul că există un Dumnezeu pe tronul universului, al cărui<br />
caracter este vrednic de laudă și de imitat. Darurile Duhului Său, curăția și sfințenia<br />
caracterului Său se vor da pe față în martorii Săi.<br />
În Epistola sa către Coloseni, Pavel subliniază binecuvântările bogate oferite copiilor lui<br />
Dumnezeu. El spune: „Noi nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de<br />
cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel<br />
să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând<br />
roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți, cu toată<br />
puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie”<br />
(Coloseni 1, 9-11).<br />
307
Change language