Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta” (2 Corinteni 7, 9-11). Acesta este rezultatul lucrării Duhului lui Dumnezeu. Nu există nici o dovadă de adevărată pocăință, dacă nu se vede o reformă. Dacă dă zălogul înapoi, dacă restituie ceea ce a furat, dacă își mărturisește păcatele și Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele, păcătosul poate fi sigur că a găsit pacea cu Dumnezeu. Acestea erau efectele care se vedeau în anii dintâi ce au urmat trezirii religioase. Și, judecați după roadele lor, ei căpătaseră confirmarea că erau binecuvântați de Dumnezeu în salvarea oamenilor și înălțarea omenirii. Dar multe dintre redeșteptările timpurilor moderne au dat pe față un contrast categoric față de acele manifestări de har divin care au însoțit, în zilele din vechime, lucrările slujitorilor lui Dumnezeu. Este adevărat că, atunci când se deșteaptă un interes mare, mulți pretind că sunt pocăiți, iar bisericile se umplu; cu toate acestea, rezultatele nu sunt o garanție că ea, credința, a adus și o creștere corespunzătoare a unei adevărate vieți spirituale. Lumina care arde pentru o vreme moare repede, lăsând ca întunericul să devină mai adânc decât înainte. Redeșteptările populare sunt, prea adesea, conduse prin apeluri la imaginație, prin trezirea emoțiilor, prin îngăduirea iubirii față de ceea ce este nou și senzațional. Convertiții câștigați în felul acesta au prea puțină dorință să asculte de adevărul biblic și au un interes slab față de Testimoniesle profeților și ale apostolilor. Dacă nu are nimic senzațional, serviciul religios nu are nici o atracție pentru ei. O solie care face apel la rațiune fără zel nu trezește nici un răspuns. Avertizările clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, care urmăresc în mod direct interesele lor veșnice, nu sunt luate în seamă. Pentru orice suflet convertit cu adevărat, legătura cu Dumnezeu și cu lucrurile veșnice va constitui marele scop al vieții. Dar, în bisericile zilelor noastre, unde este spiritul consacrării față de Dumnezeu? Mulți convertiți la credință nu renunță la mândria lor și la iubirea față de lume. Ei nu sunt mai dispuși acum să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe blândul și umilul Isus decât erau înainte de convertire. Religia devine un obiect de batjocură pentru necredincioși și pentru sceptici, pentru că atât de mulți, dintre aceia care-i poartă numele, nu cunosc principiile ei. Puterea evlaviei a fost aproape îndepărtată din multe biserici. Picnicuri, spectacole bisericești, bazare, case luxoase, etalarea persoanei au alungat gândurile de la Dumnezeu. Pământuri, bunuri și preocupări lumești absorb mintea, iar lucrurile de interes veșnic primesc doar o atenție trecătoare. Cu toată decăderea larg răspândită a credinței și a evlaviei, în aceste biserici sunt și urmași adevărați ai lui Hristos. Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o așa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulți se vor despărți de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. 299
Mulți, atât slujitori, cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului. Vrăjmașul sufletelor dorește să împiedice această lucrare: și înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuși să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulțimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparență religioasă, Satana va căuta să-și întindă influența peste lumea creștină. În multe din redeșteptările care au avut loc, în ultima jumătate de veac, au fost la lucru aceleași influențe, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar care se vor manifesta și în mișcările mai mari ale viitorului. Se va manifesta o exaltare emoțională, o amestecare a adevărului cu rătăcirea, care are ca scop inducerea în eroare. Însă nimeni nu trebuie să fie amăgit. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu nu este greu de stabilit natura acestor mișcări. Oriunde oamenii neglijează mărturia Bibliei, întorcându-se de la acele adevăruri clare și cercetătoare de suflet, care cer lepădare de sine și renunțare la lume, putem fi siguri că binecuvântarea lui Dumnezeu nu este revărsată. Și după regula pe care Isus Hristos a dat-o: „Îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7, 16), este evident că aceste mișcări nu sunt lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În adevărurile Cuvântului Său, Dumnezeu le-a dat oamenilor descoperiri despre Sine și, pentru toți aceia care le primesc, ele sunt ca un scut împotriva amăgirilor lui Satana. Tocmai neglijarea acestor adevăruri a deschis ușa relelor care se răspândesc astăzi atât de mult în lumea religioasă. Natura și importanța Legii lui Dumnezeu au fost, într-o mare măsură, pierdute din vedere. O concepție greșită cu privire la caracterul, la perpetuitatea și la obligativitatea acestei Legi divine a dus la rătăciri în legătură cu pocăința și cu sfințirea și a avut ca urmare scăderea nivelului de pietate în biserică. Aici trebuie căutat secretul lipsei Duhului și puterii lui Dumnezeu în redeșteptările din vremea noastră. Există, în diferite denominațiuni, bărbați vestiți pentru credincioșia lor, care recunosc și deplâng acest fapt. Profesorul Edwards A. Park, subliniind primejdiile din lumea religioasă de astăzi, spune: „O adevărată sursă de primejdie este neglijarea celor care predică de a susține Legea divină. În zilele de odinioară, amvonul era un ecou al glasului conștiinței.... Cei mai vestiți predicatori ai noștri dădeau o strălucire minunată predicilor lor, urmând exemplul Domnului și dând prioritate Legii, preceptelor ei și amenințărilor ei. Ei repetau cele două maxime importante, și anume că Legea este o transcriere a desăvârșirii divine și că omul care nu iubește Legea nu iubește nici Evanghelia; căci Legea, ca și Evanghelia, este o oglindă care reflectă adevăratul caracter al lui Dumnezeu. Această primejdie duce la o alta, aceea a subaprecierii răutății păcatului, a întinderii ei, a efectului ei. Gravitatea neascultării este proporțională cu dreptatea poruncii....” 300
- Page 259 and 260: nu te îndoi că mulți vor aplauda
- Page 261 and 262: prezintă Cuvântul lui Dumnezeu, s
- Page 263 and 264: Capitolul 22 — Profeții Împlini
- Page 265 and 266: erau pregătiți pentru întârzier
- Page 267 and 268: mișcării advente. Și nefiind mul
- Page 269 and 270: ăzboiul va ţine până la sfârş
- Page 271 and 272: care Îl așteptau pe Domnul și-au
- Page 273 and 274: ce a fost prevestit de profeție,
- Page 275 and 276: ispitiți să se îndoiască dacă
- Page 277 and 278: tăgădui că zilele s-au sfârșit
- Page 279 and 280: sanctuarului pământesc. Îndemân
- Page 281 and 282: La întrebarea: „Ce este sanctuar
- Page 283 and 284: Punându-și mâinile pe capul țap
- Page 285 and 286: Capitolul 24 — În Sfânta Sfinte
- Page 287 and 288: În vara și în toamna anului 1844
- Page 289 and 290: care lepădaseră mila Sa. Toate ac
- Page 291 and 292: Capitolul 25 — Legea lui Dumnezeu
- Page 293 and 294: ascunse ale oamenilor”. Și tot e
- Page 295 and 296: luni sunt același lucru ca o vreme
- Page 297 and 298: o exprimă simbolurile: o fiară ca
- Page 299 and 300: Caracteristica deosebită a fiarei,
- Page 301 and 302: cea Romano-Catolică, ce cred cu si
- Page 303 and 304: mustrarea solemnă și categorică
- Page 305 and 306: El nu alege prea des oameni învă
- Page 307 and 308: Văzând toate acestea, care este d
- Page 309: Capitolul 27 — Redeş teptări Mo
- Page 313 and 314: dreptății erau înscrise în inim
- Page 315 and 316: credința voastră fapta; cu fapta
- Page 317 and 318: voastre ca o jertfă vie, sfântă,
- Page 319 and 320: El scrie apoi despre dorința sa ca
- Page 321 and 322: Capitolul 28 — În faţ a Raportu
- Page 323 and 324: Legea lui Dumnezeu este măsura pri
- Page 325 and 326: judecata de cercetare, Hristos va v
- Page 327 and 328: mare. Cât de important este deci c
- Page 329 and 330: 318
- Page 331 and 332: urmare, dă tuturor libertatea de v
- Page 333 and 334: ființelor cerești. Chiar lucrarea
- Page 335 and 336: Satana împreună cu oastea sa au a
- Page 337 and 338: avea posibilitatea să primească n
- Page 339 and 340: Antagonismul care există între sp
- Page 341 and 342: al exemplului acestora face din ei
- Page 343 and 344: dat pradă leilor; la Petru, amenin
- Page 345 and 346: 30). „Unul stăpânit de un demon
- Page 347 and 348: Capitolul 32 — Dăunători pericu
- Page 349 and 350: Scripturi, le interpretează pentru
- Page 351 and 352: plasele acolo unde se bănuiește m
- Page 353 and 354: totul cu înțelepciune și în dre
- Page 355 and 356: prin care nădăjduiește să ne fa
- Page 357 and 358: sens: După ce Adam și Eva au căl
- Page 359 and 360: care El le ține în flăcările ia
Mulți, atât slujitori, cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu<br />
le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a<br />
Domnului. Vrăjmașul sufletelor dorește să împiedice această lucrare: și înainte ca să vină<br />
timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În<br />
bisericile pe care va reuși să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a<br />
revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un<br />
mare interes religios. Mulțimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru<br />
ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparență religioasă, Satana va căuta<br />
să-și întindă influența peste lumea creștină.<br />
În multe din redeșteptările care au avut loc, în ultima jumătate de veac, au fost la lucru<br />
aceleași influențe, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar care se vor manifesta și în<br />
mișcările mai mari ale viitorului. Se va manifesta o exaltare emoțională, o amestecare a<br />
adevărului cu rătăcirea, care are ca scop inducerea în eroare. Însă nimeni nu trebuie să fie<br />
amăgit. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu nu este greu de stabilit natura acestor mișcări.<br />
Oriunde oamenii neglijează mărturia Bibliei, întorcându-se de la acele adevăruri clare și<br />
cercetătoare de suflet, care cer lepădare de sine și renunțare la lume, putem fi siguri că<br />
binecuvântarea lui Dumnezeu nu este revărsată. Și după regula pe care Isus Hristos a dat-o:<br />
„Îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei 7, 16), este evident că aceste mișcări nu sunt<br />
lucrarea Duhului lui Dumnezeu.<br />
În adevărurile Cuvântului Său, Dumnezeu le-a dat oamenilor descoperiri despre Sine și,<br />
pentru toți aceia care le primesc, ele sunt ca un scut împotriva amăgirilor lui Satana. Tocmai<br />
neglijarea acestor adevăruri a deschis ușa relelor care se răspândesc astăzi atât de mult în<br />
lumea religioasă. Natura și importanța Legii lui Dumnezeu au fost, într-o mare măsură,<br />
pierdute din vedere. O concepție greșită cu privire la caracterul, la perpetuitatea și la<br />
obligativitatea acestei Legi divine a dus la rătăciri în legătură cu pocăința și cu sfințirea și a<br />
avut ca urmare scăderea nivelului de pietate în biserică. Aici trebuie căutat secretul lipsei<br />
Duhului și puterii lui Dumnezeu în redeșteptările din vremea noastră.<br />
Există, în diferite denominațiuni, bărbați vestiți pentru credincioșia lor, care recunosc și<br />
deplâng acest fapt. Profesorul Edwards A. Park, subliniind primejdiile din lumea religioasă<br />
de astăzi, spune: „O adevărată sursă de primejdie este neglijarea celor care predică de a<br />
susține Legea divină. În zilele de odinioară, amvonul era un ecou al glasului conștiinței....<br />
Cei mai vestiți predicatori ai noștri dădeau o strălucire minunată predicilor lor, urmând<br />
exemplul Domnului și dând prioritate Legii, preceptelor ei și amenințărilor ei. Ei repetau<br />
cele două maxime importante, și anume că Legea este o transcriere a desăvârșirii divine și<br />
că omul care nu iubește Legea nu iubește nici Evanghelia; căci Legea, ca și Evanghelia, este<br />
o oglindă care reflectă adevăratul caracter al lui Dumnezeu. Această primejdie duce la o<br />
alta, aceea a subaprecierii răutății păcatului, a întinderii ei, a efectului ei. Gravitatea<br />
neascultării este proporțională cu dreptatea poruncii....”<br />
300