Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Capitolul 27 — Redeş teptări Moderne<br />
Pretutindeni unde Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat cu credincioșie, rezultatele care<br />
au urmat au atestat originea lui divină. Duhul lui Dumnezeu a însoțit solia slujitorilor Săi,<br />
iar cuvântul a avut putere. Păcătoșii și-au simțit conștiința trezită. „Lumina care luminează<br />
pe orice om venind în lume” a iluminat încăperile ascunse ale sufletului lor, iar lucrurile<br />
acoperite de întuneric au fost descoperite. Convingerea adâncă a pus stăpânire pe mințile și<br />
pe inimile lor. Au fost convinși cu privire la păcat, la neprihănire și la judecata viitoare. Au<br />
avut un simțământ al neprihănirii lui Iehova și au simțit groaza de a se înfățișa, în vinovăția<br />
și necurăția lor, în fața Cercetătorului inimilor. În întristarea lor au strigat: „Cine mă va<br />
izbăvi de acest trup de moarte?” Când crucea de pe Calvar, cu jertfa ei infinită pentru<br />
păcatele oamenilor, a fost descoperită, ei au văzut că nimic altceva în afară de meritele lui<br />
Hristos nu putea fi îndestulător pentru ispășirea nelegiuirilor; numai aceasta îl putea împăca<br />
pe om cu Dumnezeu. Cu credință și cu umilință L-au primit pe Mielul lui Dumnezeu care<br />
ridică păcatul lumii. Prin sângele lui Hristos au primit iertarea păcatelor din trecut.<br />
Aceste suflete au adus roade vrednice de pocăință. Ei au crezut și au fost botezați și apoi<br />
s-au ridicat să meargă într-o viață nouă făpturi noi în Hristos Isus; nu pentru a se modela<br />
după poftele de mai înainte, ci prin credința în Fiul lui Dumnezeu să calce pe urmele Sale,<br />
să reflecte caracterul Său și să se curățească, după cum El Însuși este curat. Lucrurile pe care<br />
odinioară le urau acum le iubeau, iar lucrurile pe care odată le iubeau acum le urau. Cel<br />
mândru și încrezut în sine a devenit blând și umil cu inima. Cel arogant și înfumurat a<br />
devenit serios și modest. Cel profan a devenit respectuos, bețivul a devenit sobru și<br />
desfrânatul a devenit curat. Modele deșarte ale lumii au fost părăsite. Creștinii nu căutau<br />
„podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în<br />
îmbrăcarea hainelor, ci ... omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și<br />
liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 3.4).<br />
Redeșteptările au adus o adâncă cercetare a inimii și umilință. Ele s-au caracterizat prin<br />
apeluri solemne către păcătoși, pline de milă pentru cei răscumpărați prin sângele lui<br />
Hristos. Bărbați și femei se rugau și se luptau cu Dumnezeu în rugăciunea pentru mântuirea<br />
sufletelor. Roadele acestor reînviorări se vedeau în sufletele care nu se dădeau înapoi de la<br />
lepădare de sine și sacrificiu, ci se bucurau că erau socotite vrednice să sufere ocară și necaz<br />
pentru Hristos. Oamenii vedeau o transformare în viața acelora care mărturiseau numele lui<br />
Isus. Societatea era câștigată prin influența lor. Ei adunau cu Hristos și semănau în Duhul<br />
pentru a culege viața veșnică.<br />
Despre ei se putea spune: „Întristarea voastră v-a adus la pocăință.... Când întristarea este<br />
după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se<br />
căiește niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. Căci, uite, tocmai întristarea<br />
aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de<br />
298
Change language