Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
cea Romano-Catolică, ce cred cu sinceritate că duminica este Sabatul rânduit de Dumnezeu.<br />
Dumnezeu primește sinceritatea scopului lor și integritatea lor înaintea Lui. Dar atunci când<br />
păzirea duminicii va fi impusă prin lege, iar lumea va fi lămurită cu privire la obligația<br />
Sabatului adevărat, atunci toți aceia care vor călca porunca lui Dumnezeu, pentru a asculta<br />
de un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât aceea a Romei, vor onora prin aceasta<br />
papalitatea mai presus de Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei și puterii care impune instituția<br />
rânduită de Roma. Ei se închină fiarei și chipului ei. Când oamenii leapădă instituția pe care<br />
Dumnezeu a declarat-o ca fiind semnul autorității Sale și cinstesc în locul ei ceea ce Roma a<br />
ales ca semn al supremației ei, prin aceasta ei aleg semnul supunerii față de Roma —<br />
„semnul fiarei”. Și lucrul acesta nu se va produce până când problema nu va fi pusă lămurit<br />
înaintea poporului, iar oamenii vor fi aduși să aleagă între poruncile lui Dumnezeu și<br />
poruncile oamenilor, iar aceia care continuă în nelegiuire vor primi „semnul fiarei”.<br />
Cea mai înfricoșată amenințare adresată vreodată muritorilor este cuprinsă în a treia solie<br />
îngerească. Este un păcat groaznic acela care atrage mânia lui Dumnezeu neamestecată cu<br />
milă. Oamenii nu trebuie să fie lăsați în întuneric cu privire la această problemă importantă;<br />
avertizarea împotriva acestui păcat trebuie dată lumii înainte de venirea judecăților lui<br />
Dumnezeu, pentru ca toți să cunoască ce îi așteaptă și să aibă posibilitatea de scăpare.<br />
Profetul declară că primul înger își face cunoscută vestirea „oricărui neam, oricărei seminții,<br />
oricărei limbi și oricărui norod”. Avertizarea îngerului al treilea, care face parte din aceeași<br />
întreită solie îngerească, trebuie să fie larg răspândită. În profeție este prezentată ca fiind<br />
vestită cu glas tare de un înger zburând prin mijlocul cerului, care va atrage atenția lumii .<br />
Toată creștinătatea se va împărți în două clase cu privire la această problemă — aceia<br />
care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus și aceia care se închină fiarei și<br />
chipului ei și primesc semnul ei. Cu toate că biserica și statul își vor uni puterea pentru a-i<br />
constrânge pe „toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi” (Apocalipsa 13, 16) ca să<br />
primească „semnul fiarei”, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi. Profetul de pe Patmos vede<br />
cum „pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai<br />
icoanei ei și ai numărului numelui ei”, cântând cântarea lui Moise și a Mielului (Apocalipsa<br />
15, 2-3).<br />
290
Change language