Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Caracteristica deosebită a fiarei, precum și a chipului ei, este călcarea poruncilor lui<br />
Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: „se va încumeta să schimbe<br />
vremile și legea” (Daniel 7, 25). Iar Pavel numea aceeași putere „omul fărădelegii”, care<br />
urma să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeție este completată de alta.<br />
Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalțe mai presus de<br />
Dumnezeu; oricine va păstra cu bună știință Legea, așa cum a fost ea schimbată, va da cinste<br />
supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile<br />
papale va fi un semn de supunere față de papa, în locul supunerii față de Dumnezeu.<br />
Papalitatea a încercat să schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca a doua, care interzice<br />
închinarea la chipuri, a fost scoasă din Lege, iar porunca a patra a fost schimbată în așa fel,<br />
încât să autorizeze păzirea zilei întâi ca sabat, în locul zilei a șaptea. Dar papistașii susțin, ca<br />
motiv pentru scoaterea poruncii a doua, că aceasta nu este necesară, fiind inclusă în prima<br />
poruncă, și că ei dau Legii înțelesul exact pe care Dumnezeu l-a intenționat. Dar aceasta nu<br />
este schimbarea prevestită de profet. Profeția vorbește despre o schimbare intenționată,<br />
deliberată: „Ea se va încumeta să schimbe vremile și Legea”. Schimbarea poruncii a patra<br />
împlinește exact profeția. <strong>Pentru</strong> aceasta, singura autoritate invocată este aceea a bisericii.<br />
Aici, puterea papală se ridică pe față mai presus de Dumnezeu.<br />
În timp ce adevărații închinători ai lui Dumnezeu se vor deosebi prin păzirea poruncii a<br />
patra — pentru că ea este semnul puterii Sale creatoare și dovada dreptului Său de a pretinde<br />
omului ascultarea și închinarea — închinătorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile lor de<br />
a desființa Ziua de amintire a Creatorului și a înălța instituția Romei. Tocmai în susținerea<br />
duminicii și-a rostit papalitatea primele ei pretenții arogante (vezi notele suplimentare) și<br />
primul ei apel la puterea statului a fost pentru a impune păzirea duminicii ca „Ziua<br />
Domnului”. Dar Biblia arată către ziua a șaptea, și nu către ziua întâi, ca fiind ziua<br />
Domnului. Hristos a spus: „Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului”. Porunca a patra<br />
spune clar: „Ziua a șaptea este Sabatul Domnului”. Iar prin profetul Isaia, Domnul o<br />
numește ca fiind „Ziua Mea cea sfântă” (Marcu 2, 28; Isaia 58, 13).<br />
Susținerea atât de des folosită că Hristos a schimbat Sabatul este dezaprobată de<br />
cuvintele categorice ale Domnului Hristos. În Predica de pe Munte, El a zis: „Să nu credeți<br />
că am venit să stric Legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat<br />
vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă<br />
din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că, oricine va strica una din cele<br />
mai mici din aceste porunci, și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în<br />
Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi, și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat<br />
mare în Împărăția cerurilor” (Matei 5, 17-19).<br />
Este un fapt în general admis de către protestanți că Scripturile nu oferă nici o autoritate<br />
pentru schimbarea Sabatului. Acest lucru este clar arătat în publicațiile editate de Societatea<br />
Americană de Tractate și de American Sunday School Union. Una dintre aceste lucrări<br />
288
Change language