Pentru a Termina Cursa_

care lepădaseră mila Sa. Toate acestea i-au întărit în credința că harul fusese închis sau, așa
cum se exprimau ei atunci, „ușa milei se închisese”.
Dar, o dată cu cercetarea problemei sanctuarului, a venit o lumină mai clară. Au văzut că
fuseseră corecți în credința că sfârșitul celor 2300 de zile, în anul 1844, marca o criză
importantă. Dar, în timp ce era adevărat că ușa nădejdii și a harului — prin care oamenii
timp de optsprezece secole au avut intrare la Dumnezeu — se închisese, a fost deschisă o
altă ușă, iar iertarea păcatelor a fost oferită oamenilor prin mijlocirea lui Hristos în Locul
Preasfânt. O parte a slujirii Sale se încheiase numai pentru a face loc alteia. Mai era încă „o
ușă deschisă” către Sanctuarul ceresc, unde Hristos slujea în favoarea păcătosului.
Acum au înțeles aplicarea acelor cuvinte ale Mântuitorului din Apocalipsa, adresate
bisericii chiar pentru vremea aceea: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia
lui David, Cel ce deschide, și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide:
«Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide».”
(Apocalipsa 3, 7.8).
Aceia care prin credință Îl urmează pe Isus în marea lucrare de ispășire sunt cei care
primesc binefacerile mijlocirii Sale în favoarea lor, în timp ce aceia care leapădă lumina ce
scoate în evidență această lucrare de slujire nu sunt ajutați prin ea. Iudeii care au lepădat
lumina dată la prima venire a lui Hristos și au refuzat să creadă în El ca Mântuitor al lumii
n-au putut primi iertarea prin El. Când Isus, la înălțarea Sa, a intrat cu propriul sânge în
Sanctuarul ceresc, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările mijlocirii Sale,
iudeii au fost lăsați în întuneric total, pentru a continua jertfele și darurile lor inutile. Slujba
simbolurilor și umbrelor încetase. Ușa prin care oamenii găsiseră până atunci intrare la
Dumnezeu nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute pe singura cale prin care putea
fi găsit după aceea, prin slujba Sanctuarului din ceruri. De aceea, ei nu mai aveau nici o
legătură cu Dumnezeu. Pentru ei, ușa era închisă. Nu aveau nici o cunoștință despre Hristos,
ca fiind jertfa adevărată și unicul Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu; de aceea ei n-au putut
primi binefacerile mijlocirii Sale.
Starea iudeilor necredincioși ilustrează starea de neglijență și necredință a acelora care
pretind că sunt creștini și care sunt neștiutori de bunăvoie cu privire la lucrarea milosului
nostru Mare Preot. În serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul preasfânt,
întregului Israel i se cerea să se adune în jurul sanctuarului și, în modul cel mai solemn, să-și
umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor lor pentru a nu
fi dați afară din adunare. Deci, cu mult mai important este ca, în această zi reală a ispășirii,
să înțelegem lucrarea Marelui nostru Preot și să știm ce ni se cere să facem.
Oamenii nu pot lepăda avertizările pe care Dumnezeu le trimite în mila Sa și să rămână
nepedepsiți. O solie a fost trimisă din cer lumii din zilele lui Noe și salvarea lor a depins de
felul în care ei au tratat solia. Pentru că au lepădat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost
retras de la cei păcătoși, care au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam, mila a
278