Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
ispitiți să se îndoiască dacă Dumnezeu i-a condus cu adevărat. La timpul acesta s-au referit<br />
cuvintele: „Cel neprihănit va trăi prin credință”.<br />
Când lumina strălucitoare a „strigătului de la miezul nopții” a apărut pe calea lor și au<br />
văzut profețiile desigilate și împlinirea rapidă a semnelor care vesteau că venirea lui Hristos<br />
era aproape, au mers, cum era și cazul, prin vedere. Dar acum, încovoiați de nădejdile<br />
înșelate, au putut rămâne în picioare numai prin credința în Dumnezeu și în Cuvântul Său.<br />
Lumea batjocoritoare spunea: „Ați fost amăgiți. Lăsați-vă credința și spuneți că mișcarea<br />
adventă a fost de la Satana.” Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dar dacă dă înapoi,<br />
sufletul Meu nu găsește plăcere în el”. A renunța la credința lor acum și a respinge puterea<br />
Duhului Sfânt care însoțise solia ar fi însemnat întoarcere spre pierzare. Dar au fost<br />
încurajați la statornicie prin cuvintele lui Pavel: „Să nu vă pierdeți încrederea voastră”,<br />
„aveți nevoie de răbdare”, „încă puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. Unicul<br />
lor drum sigur era să amplifice lumina pe care o primiseră de la Dumnezeu, să țină tare la<br />
făgăduințele Lui și să continue a cerceta Scripturile; să vegheze și să aștepte cu răbdare<br />
pentru a primi mai multă lumină.<br />
264
Change language