Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l<br />
voi rosti, se va împlini», zice Domnul, Dumnezeu.” (Ezechiel 12, 21-25.27-28)<br />
Aceia care așteptau s-au bucurat că Acela, care cunoaște sfârșitul de la început, privise<br />
prin veacuri și, prevăzând dezamăgirile, le dăduse cuvinte de curaj și de nădejde. Dacă n-ar<br />
fi fost aceste părți din Scriptură, care să-i îndemne să aștepte cu răbdare și să țină cu tărie la<br />
încrederea lor în Cuvântul lui Dumnezeu, ei și-ar fi pierdut cu totul credința.<br />
Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea, experiența<br />
poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor Săi privitoare la<br />
semnele venirii Sale și ale sfârșitului veacului, Hristos arătase unele dintre evenimentele<br />
cele mai importante din istoria lumii și a bisericii, de la prima și până la a doua Sa venire; și<br />
anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub persecuțiile păgâne și<br />
papale, întunecarea soarelui și lunii și căderea stelelor. După aceasta, El a vorbit despre<br />
venirea Împărăției Sale, spunându-le și parabola care descrie cele două categorii de servi<br />
care așteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: „Atunci Împărăția cerurilor<br />
se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași<br />
care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este<br />
ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient.<br />
„Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și<br />
au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte. Cele<br />
nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înțelepte,<br />
împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit<br />
toate, și au adormit. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieșiți-i în<br />
întâmpinare!»” (Matei 25, 1-6) Venirea lui Hristos, așa cum a fost vestită de prima solie<br />
îngerească, a fost înțeleasă ca fiind reprezentată prin venirea mirelui. Reforma larg<br />
răspândită, care avusese loc prin vestirea apropiatei Sale veniri, corespundea cu ieșirea<br />
fecioarelor. În această parabolă, ca și în aceea din Matei capitolul 24, sunt reprezentate două<br />
clase. Toți și-au luat candelele, adică Biblia și, prin lumina ei, au ieșit să-L întâmpine pe<br />
Mire. Dar, atunci când și-au luat candelele, cele neînțelepte n-au luat cu ele untdelemn, așa<br />
cum au făcut cele înțelepte. Cei reprezentați de fecioarele înțelepte primiseră harul lui<br />
Dumnezeu, puterea transformatoare și iluminatoare a Duhului Sfânt care face din Cuvântul<br />
Său o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. În temere de Dumnezeu, ei studiaseră<br />
Scripturile pentru a cunoaște adevărul și căutaseră cu stăruință curăția inimii și a vieții.<br />
Aceștia avuseseră o experiență personală, o credință în Dumnezeu și în Cuvântul Său care<br />
nu putea fi distrusă prin dezamăgire sau întârziere. Ceilalți și-au luat candelele, dar n-au luat<br />
ulei. Ei acționaseră dintr-o pornire momentană. Temerile le fuseseră trezite de solia<br />
solemnă, dar se sprijiniseră doar pe credința fraților, fiind mulțumiți cu lumina slabă a<br />
bunelor emoții, fără o înțelegere profundă a adevărului sau o lucrare reală a harului în inimă.<br />
Aceștia au mers în întâmpinarea Domnului plini de nădejdea unei răsplătiri imediate; dar nu<br />
253
Change language