Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Capitolul 22 — Profeții Împlinite<br />
Când a trecut timpul în care a fost așteptată pentru prima oară revenirea Domnului — în<br />
primăvara anului 1844 — aceia care așteptaseră cu credință revenirea Sa au fost pentru o<br />
vreme cuprinși de îndoială și de nesiguranță. În timp ce lumea îi privea ca fiind doborâți și<br />
dovediți că nutriseră o amăgire, izvorul lor de mângâiere a rămas tot Cuvântul lui<br />
Dumnezeu. Mulți au continuat să cerceteze Scripturile, examinând din nou dovezile<br />
credinței lor și studiind cu atenție profețiile, pentru a căpăta o lumină mai deplină. Mărturia<br />
Bibliei care sprijinise poziția lor părea clară și hotărâtă. Semne care nu puteau greși arătau<br />
spre venirea lui Hristos ca fiind aproape. Călăuzirea deosebită a Domnului atât în<br />
convertirea păcătoșilor, cât și în reînviorarea vieții spirituale printre creștini era dovada că<br />
solia venea din cer. Și cu toate că acești credincioși nu-și puteau explica dezamăgirea, se<br />
simțeau asigurați că Dumnezeu îi condusese în experiența prin care trecuseră.<br />
Întrețesute cu profețiile pe care ei le socotiseră că se referă la timpul celei de a doua<br />
veniri, erau și învățături special potrivite la situația lor de nesiguranță și îndoială și care-i<br />
încurajau să aștepte cu răbdare și credință că ceea ce era acum întunecat pentru înțelegerea<br />
lor urma să fie explicat la timpul potrivit. Printre aceste învățături era și profeția din<br />
Habacuc 2, 1-4: „M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd<br />
ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns și<br />
a zis: «Scrie proorocia, și sap-o pe table, ca să se poată citi ușor! Căci este o proorocie, a<br />
cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, și nu va minți; dacă zăbovește așteapt-o,<br />
căci va veni și se va împlini negreșit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el;<br />
dar cel neprihănit va trăi prin credința lui»”.<br />
Încă din anul 1842, îndrumarea dată în această profeție, de a „scrie proorocia și a o săpa<br />
pe table ca să fie citită ușor”, a sugerat lui Charles Fitch pregătirea unei hărți profetice<br />
pentru a ilustra vedeniile lui Daniel și cele din Apocalipsa. Publicarea acestei hărți a fost<br />
privită ca o împlinire a poruncii date prin Habacuc. Însă nimeni n-a observat atunci că în<br />
aceeași profeție se vorbește și despre o aparentă amânare în împlinirea viziunii — un timp<br />
de întârziere. După dezamăgire, acest pasaj a devenit foarte plin de înțeles: „Vedenia este<br />
pentru un timp hotărât, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă întârzie așteapt-o căci va<br />
veni și se va împlini negreșit.... Cel neprihănit va trăi prin credința lui”.<br />
De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de putere și de mângâiere<br />
pentru credincioși: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, ce înseamnă acest<br />
cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: Zilele se lungesc, și toate<br />
vedeniile rămân neîmplinite?» De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu.... Se<br />
apropie zilele, și toate vedeniile se vor împlini! Voi vorbi; ce voi spune se va împlini, și nu<br />
va mai fi amânat». Casa lui Israel zice: «Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se<br />
împlinească, și proorocește pentru vremuri depărtate!» De aceea spune-le: «Așa vorbește<br />
252
Change language