Pentru a Termina Cursa_

nu te îndoi că mulți vor aplauda eleganța gustului tău, generozitatea și ospitalitatea ta. Dar
să nu cumperi laudele lor atât de scump. Mulțumește-te mai degrabă cu onoarea care vine de
la Dumnezeu.” (Wesley, Works, Sermon 50, „The Use of Money”). Dar în multe biserici
din vremea noastră o astfel de învățătură este disprețuită.
Numai o mărturisire a religiei este un fapt apreciat în lume. Conducători, politicieni,
juriști, medici și negustori intră în biserică pentru a-și asigura respectul și încrederea
societății, cât și pentru promovarea propriilor interese lumești. În felul acesta, ei caută să
acopere toate afacerile lor necinstite, cu o mărturie a creștinismului. Diferitele grupări
religioase, reînviorate prin bogăția și influența acestor oameni lumești, dar botezați, urcă
încă o treaptă spre popularitate și dominație. Biserici splendide, înfrumusețate cu
extravaganță, sunt ridicate pe străzile cele mai aglomerate. Închinătorii se îmbracă în
veșminte scumpe și la modă. Se plătește un salariu mare unui pastor talentat pentru a-i
atrage și a-i păstra pe oameni. Predicile lui nu trebuie să atingă păcatele care se practică, ci
să fie dulci și plăcute chiar pentru urechile sensibile. În felul acesta, păcătoșii notorii sunt
înscriși în registrele bisericii, iar păcatele grave sunt ascunse sub o falsă evlavie.
Comentând atitudinea actuală a celor care-și zic creștini, un renumit ziar spune: „Pe
neobservate, biserica s-a supus spiritului veacului și și-a adaptat formele de închinare la
dorințele moderne”. „Biserica folosește acum ca mijloace ale ei toate lucrurile care ajută ca
religia să fie atractivă”. Iar în revista din New York, Independent, se vorbește despre
metodism în felul acesta: „Linia de despărțire dintre cei evlavioși și cei neevlavioși dispare
pe neobservate, iar bărbați zeloși de ambele părți se străduiesc să șteargă orice deosebire
dintre felul lor de lucru și de distracție”. „Popularitatea religiei tinde într-o mare măsură să
mărească numărul acelora care vor asigura câștigurile fără să împlinească cu cinste datoriile
ei”.
Howard Crosby spune: „Este un motiv de îngrijorare adâncă faptul că vedem biserica lui
Hristos împlinind într-o măsură atât de mică planurile Domnului ei. Așa cum iudeii din
vechime au îngăduit ca o legătură strânsă cu popoarele idolatre să le îndepărteze inimile de
Dumnezeu ... tot astfel biserica lui Hristos de astăzi, prin legăturile ei nesfinte cu lumea
necredincioasă, părăsește metodele divine ale adevăratei vieți și își îngăduie obiceiurile
distrugătoare, prea adesea vizibile, ale unei societăți necreștine, folosind argumente și
ajungând la concluzii care sunt străine de descoperirea lui Dumnezeu și îndreptate împotriva
oricărei creșteri în har.” (The Healthy Christian: An Appeal to the Church, pp. 141, 142)
În această avalanșă de iubire pentru lume și căutare de plăceri, jertfirea de sine pentru
cauza lui Hristos este pierdută aproape cu totul. „Unii dintre bărbații și femeile cu o viață
activă în bisericile noastre au fost educați, pe când erau copii, să facă sacrificii pentru a
putea da sau face ceva pentru Hristos”. „Dar dacă astăzi este nevoie de fonduri ... nimeni nu
trebuie chemat să dea. O, Nu! Organizați o tombolă, o masă, un concurs de glume, sau ceva
de mâncare orice lucru care îi amuză pe oameni”.
248