Pentru a Termina Cursa_

îngăduit, datorită credincioșiei față de Dumnezeu, să țină ascunse adevărurile pe care El li le
încredințase. Nu puțini au fost aceia care au fost excluși din biserică pentru simplul motiv că
și-au exprimat credința în revenirea lui Hristos. Pentru aceia care au suferit această încercare
a credinței lor, le erau deosebit de prețioase cuvintele profetului: „Iată ce zic frații voștri,
care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: «Să-Și arate Domnul slava, ca să vă
vedem bucuria!» Dar ei vor rămâne de rușine!” (Isaia 66, 5)
Îngerii lui Dumnezeu vegheau cu cel mai profund interes asupra urmărilor avertizării.
Când se manifesta o respingere generală a soliei, de către biserici, îngerii își întorceau fețele
cu amărăciune. Dar erau mulți care nu fuseseră încă încercați cu privire la adevărul advent.
Mulți au fost duși în rătăcire de către soți, soții, părinți sau copii și făcuți să creadă ca fiind
un păcat chiar și de a asculta la asemenea rătăciri, cum erau acelea predicate de adventiști.
Îngerilor le-a fost poruncit să vegheze cu credincioșie asupra acestor suflete, deoarece o altă
lumină avea să lumineze peste ei de la tronul lui Dumnezeu.
Cu o dorință negrăită, aceia care primiseră solia, așteptau venirea Mântuitorului lor.
Timpul în care așteptau să-L întâlnească era la uși. Așteptau ceasul acesta cu o deosebită
solemnitate. Stăteau în dulce comuniune cu Dumnezeu, o pregustare a păcii pe care urmau
să o moștenească în strălucirea de sus. Nici unul dintre aceia care au experimentat această
nădejde și încredere nu a putut uita acele ceasuri prețioase de așteptare. Cu câteva săptămâni
înainte de timpul acela, afacerile pământești au fost părăsite în mare parte. Credincioșii
sinceri cercetau cu atenție orice gând și simțământ al inimii, ca și când ar fi fost pe patul de
moarte și ar mai fi avut doar câteva ceasuri până să închidă ochii asupra scenelor
pământești. Nu s-au făcut „haine pentru înălțare” , dar toți simțeau nevoia unei dovezi
interioare că erau pregătiți să se întâlnească cu Mântuitorul; hainele lor albe erau curăția
sufletului — caracterul curățit de păcat prin sângele ispășitor al lui Hristos. Dacă s-ar mai
vedea iarăși, în poporul care mărturisește a fi al lui Dumnezeu, același spirit de cercetare a
inimii, aceeași credință hotărâtă și sinceră, dacă ei ar fi continuat în felul acesta să se
umilească înaintea Domnului și să-și înalțe cererile la tronul milei, ar fi avut o experiență
mai înaltă decât au acum. Se vede prea puțină rugăciune, prea puțină convingere adevărată
despre păcat, iar lipsa unei credințe vii îi lasă pe mulți lipsiți de harul atât de bogat oferit de
Mântuitorul nostru.
Dumnezeu a plănuit să-Și încerce poporul. Mâna Lui a acoperit o greșeală în calcularea
perioadelor profetice. Adventiștii n-au descoperit greșeala și n-a fost descoperită nici de cei
mai învățați dintre împotrivitorii lor. Aceștia din urmă spuneau: „Calculul perioadelor
profetice este corect. Un eveniment mare este gata să aibă loc; dar nu este ceea ce prezice dl.
Miller; ci este convertirea lumii și nu a doua venire a lui Hristos.”
Timpul de așteptare a trecut, iar Hristos nu S-a arătat pentru eliberarea poporului Său.
Aceia care, cu credință și iubire sinceră, L-au așteptat pe Mântuitorul au avut parte de o
dezamăgire amarnică. Cu toate acestea, planurile lui Dumnezeu se împlineau; El punea la
239