Pentru a Termina Cursa_

timp de mulți ani să exercite o largă influență și a contribuit la trezirea atenției multora
asupra studiului profețiilor care arătau că venirea Domnului este aproape.
În Scandinavia solia adventă a fost proclamată și s-a deșteptat un interes deosebit. Mulți
au fost treziți din falsa lor siguranță să-și mărturisească și să-și părăsească păcatele și să
caute iertare în numele lui Hristos. Dar clerul bisericii oficiale s-a împotrivit mișcării și, prin
influența lui, unii dintre cei care predicau solia au fost aruncați în temniță. În multe locuri în
care predicatorii revenirii apropiate a Domnului erau aduși în felul acesta la tăcere,
Dumnezeu a găsit potrivit să trimită solia într-un mod miraculos, prin copilași. Deoarece ei
erau sub vârsta maturității, legea statului nu-i putea opri, și li sa îngăduit să vorbească fără
să fie opriți.
Mișcarea s-a dezvoltat mai ales în clasele de jos, iar oamenii se adunau să asculte
avertizarea în locuințele modeste ale muncitorilor. Copiii predicatori erau ei înșiși în
majoritate fii de țărani săraci. Unii dintre ei nu aveau mai mult de șase sau opt ani; și în timp
ce viața lor mărturisea că Îl iubeau pe Mântuitorul și se străduiau să trăiască în ascultare de
cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, de obicei ei manifestau numai inteligența și priceperea ce
se putea vedea la copiii de vârsta lor. Când stăteau înaintea oamenilor, însă, se vedea că erau
mânați de o influență mai presus de însușirile lor naturale. Tonul și manierele se schimbau
și, cu o putere solemnă, dădeau avertizarea cu privire la judecată, folosind chiar cuvintele
Scripturii: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui”. Ei
mustrau păcatele oamenilor, condamnând nu numai imoralitatea și viciul, mustrându-i pe cei
lumești și pe cei apostaziați și îi avertizau pe ascultătorii lor să fugă degrabă de mânia ce
avea să vină.
Oamenii ascultau tremurând. Spiritul convingător al lui Dumnezeu vorbea inimilor lor.
Mulți erau determinați să cerceteze Scripturile cu un interes nou și profund, cei necumpătați
și imorali se schimbau, alții părăseau practicile necinstite și s-a făcut o lucrare atât de
vizibilă, încât și slujitorii bisericii oficiale erau constrânși să recunoască că în această
mișcare era mâna lui Dumnezeu. A fost voia lui Dumnezeu ca vestea revenirii Mântuitorului
să fie predicată în țările scandinave; și atunci când glasurile slujitorilor Săi erau aduse la
tăcere, El a pus Duhul Său asupra copiilor, pentru ca această lucrare să poată fi adusă la
îndeplinire. Odinioară, atunci când Isus Se apropia de Ierusalim, așteptat de mulțimile care-
L aclamau și care cu strigăte de biruință și cu ramuri de palmier Îl salutau ca fiind Fiul lui
David, Fariseii invidioși I-au cerut să-i aducă la tăcere; dar Isus a răspuns că toate acestea
erau o împlinire a profeției și, dacă aceștia vor tăcea, pietrele urmau să strige. Oamenii,
intimidați de amenințările preoților și conducătorilor, au încetat vestirea lor plină de bucurie
când au intrat pe porțile Ierusalimului, dar copiii, în curțile templului, au reluat refrenul și,
fluturând ramurile lor de palmier, strigau: „Osana, Fiul lui David!” (Matei 21, 8-16). Când
Fariseii și-au manifestat nemulțumirea și I-au spus: „Auzi ce spun aceștia?”, Isus a răspuns:
„Da, oare n-ați citit «din gura pruncilor și a celor ce sug ai scos laude»?” După cum
Dumnezeu a lucrat prin copii la prima venire a lui Hristos, tot astfel a lucrat El prin ei
235