Pentru a Termina Cursa_

primejdiilor din ultimii ani. Nu putea fi mulțumit cu învățăturile raționalismului, astfel că,
prin studiul Bibliei și prin cercetare după o lumină mai clară, a ajuns, după o vreme, la o
credință temeinică.
Pe măsură ce înainta în cercetarea profețiilor, a ajuns la convingerea că venirea
Domnului era aproape. Impresionat de solemnitatea și de importanța acestui mare adevăr,
dorea să-l aducă înaintea poporului; dar credința de atunci, cum că profețiile lui Daniel sunt
taine și nu pot fi înțelese, era o piedică serioasă în calea lui. În cele din urmă, s-a hotărât —
așa cum Farel făcuse înainte de el în evanghelizarea Genevei — să înceapă cu cei mici, prin
care nădăjduia să-i sensibilizeze pe părinți. „Doresc să fiu bine înțeles”, spunea el după
aceea, vorbind despre această obligație pe care și-a asumat-o, „nu datorită importanței
neînsemnate, ci din contră, datorită marii ei valori am dorit să o prezint în această formă
familiară și pentru motivul acesta m-aș adresat copiilor. Doream să fiu ascultat și mă
temeam că n-aș fi fost dacă m-aș fi adresat mai întâi celor maturi”. „De aceea m-am hotărât
să merg la cei mai tineri. Am strâns un auditoriu format din copii; dacă grupa se va mări,
dacă văd că voi fi ascultat, dacă le va plăcea și vor fi interesați, dacă vor înțelege și explica
subiectul, sunt sigur că în curând voi avea al doilea cerc și, la rândul lor, oamenii maturi vor
vedea că nu este zadarnic timpul petrecut în studiu. Când lucrul acesta s-a făcut, cauza este
câștigată.” (L. Gaussen, Daniel the Prophet, vol. 2, Preface)
Efortul a fost încununat cu succes. Atunci când s-a adresat copiilor, au venit să asculte și
persoane în vârstă. Balcoanele bisericii lui erau pline de ascultători atenți. Printre ei se
găseau oameni de rang înalt, învățați străini și turiști care vizitau Geneva; și în felul acesta
solia a fost dusă și în alte părți.
Încurajat de acest succes, Gaussen și-a publicat lecțiile, cu speranța de a promova studiul
cărților profetice în bisericile de limbă franceză. „A publica ceea ce am predat copiilor”,
spunea Gaussen, „înseamnă a vorbi adulților care prea adesea neglijează aceste cărți, sub
pretenția neadevărată că sunt neclare. Dar cum pot fi ele neclare din moment ce copiii voștri
le înțeleg?... Aveam o mare dorință”, adăuga el, „să redau, dacă era posibil, o cunoaștere a
profețiilor cu care grupa noastră era obișnuită.... Fără îndoială că nu există nici un alt studiu
care, după părerea mea, răspunde mai bine nevoilor timpului.... Prin aceasta trebuie să ne
pregătim noi pentru suferința care este aproape și să veghem în așteptarea lui Isus Hristos.”
Cu toate că era unul dintre cei mai distinși și mai iubiți predicatori de limbă franceză,
după o vreme, Gaussen a fost suspendat din serviciu, principala acuzație fiind că în loc de a
folosi catehismul bisericii — manual banal și raționalist, lipsit aproape de adevărul sigur —
folosise Biblia în educarea tineretului. După aceea a devenit profesor într-o școală teologică,
în timp ce duminica și-a continuat lucrarea de catihet, adresându-se copiilor și instruindu-i
din Scripturi. Lucrările lui cu privire la profeție au trezit de asemenea mult interes. De la
catedra de profesor, prin presă și în ocupația lui preferată ca învățător al copiilor, a continuat
234