Pentru a Termina Cursa_

ce El Însuși ne îndeamnă nu numai să-l citim pe profetul Daniel, ci să-l și înțelegem?
Același profet spune că aceste cuvinte vor fi pecetluite până la vremea sfârșitului (ceea ce
era cazul în vremea lui), dar că mulți vor «călătorii» (o expresie ebraică cu privire la
observarea și gândirea în ce privește timpul) și «cunoștința (cu privire la timpul acela) va
crește» (Daniel 12, 4). Pe lângă toate acestea, Domnul nu intenționează să spună că
apropierea timpului nu va fi cunoscută, ci faptul că nici un om nu cunoaște exact «ziua și
ceasul». El spune că, se va cunoaște destul prin semnele timpului, pentru a ne face să ne
pregătim pentru revenirea Sa, așa cum Noe a pregătit corabia.” (Wolff, Researches and
Missionary Labors, pp. 404, 405)
Cu privire la sistemul popular de interpretare sau de a răstălmăci Scripturile, Wolff scria:
„Cea mai mare parte a bisericii creștine a deviat de la înțelesul clar al Scripturii și s-a
îndreptat către sistemul iluzoriu al budiștilor, care cred că fericirea viitoare a omenirii va
consta în plimbări prin aer, închipuindu-și că, atunci când se citește în Scripturi iudei,
trebuie să se înțeleagă neamuri; când citesc Ierusalim, trebuie să înțeleagă biserica; și dacă
scrie pământ, aceasta înseamnă cer; prin venirea Domnului, trebuie să se înțeleagă înaintarea
societăților misionare; iar suirea pe muntele casei Domnului înseamnă o mare adunare a
metodiștilor.” (Journal of the Rev. Joseph Wolff, p. 96)
Timp de douăzeci și patru de ani, de la 1821 la 1845, Wolff a călătorit foarte mult. În
Africa, a vizitat Egiptul și Etiopia; în Asia, a traversat Palestina, Siria, Persia, Buhara și
India. A vizitat de asemenea și Statele Unite, cu ocazia acestei călătorii a predicat și în
insula Sf. Elena. A sosit în New York, în luna August 1837 și, după ce a vorbit în acel oraș,
a predicat în Philadelphia și Baltimore și în cele din urmă a mers la Washington. Aici, spune
el, „pe baza unei moțiuni prezentate de ex-președintele John Quincy Adams în una din
ședințele Congresului, Camera mi-a acordat în unanimitate aprobarea să folosesc sala
Congresului pentru o lectură pe care am ținut-o într-o sâmbătă, onorat cu prezența tuturor
membrilor Congresului și, de asemenea, a episcopului din Virginia, precum și a clerului și
cetățenilor din Washington. Aceeași onoare mi-a fost acordată de către membrii guvernului
din New Jersey și Pennsylvania, în a căror prezență am ținut lecturi cu privire la cercetările
mele în Asia, precum și la domnia personală a lui Isus Hristos.” (Idem, pp. 398.399)
Dr. Wolff a călătorit în țările cele mai barbare fără protecția vreunei autorități europene,
suferind multe greutăți și înconjurat de primejdii numeroase. A fost bătut cu picioarele și
înfometat, vândut ca sclav și de trei ori condamnat la moarte. A fost înconjurat de bandiți și
uneori aproape a pierit de sete. O dată a fost jefuit de tot ce avea și lăsat să călătorească sute
de mile pe jos prin munți, zăpada biciuindu-i fața, iar picioarele goale amorțite de contactul
cu pământul înghețat. Când a fost avertizat să nu meargă neînarmat printre triburile sălbatice
și ostile, el s-a declarat a fi „asigurat cu arme” — „rugăciune, zel pentru Hristos și încredere
în ajutorul Său”. „Mai sunt înzestrat”, spunea el, „cu iubirea față de Dumnezeu și față de
aproapele pe care o port în inimă și cu Biblia în mână” (W.H.D. Adams, In Perils Oft, p.
192). Biblia în limba ebraică și cea în engleză le ducea cu el oriunde mergea. Despre una
231