Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
solie îngerească din Apocalipsa 14, 7: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă căci a venit<br />
ceasul judecății Lui”.<br />
Aceia care au vestit această avertizare au avut solia potrivită pentru timpul potrivit. Dar,<br />
așa cum primii ucenici au declarat: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este<br />
aproape”, întemeiați pe proorocia din Daniel capitolul 9, fără să înțeleagă că moartea lui<br />
Mesia era profetizată în aceeași Scriptură, tot astfel Miller și tovarășii lui au predicat solia<br />
întemeiată pe Daniel capitolul 8, 14 și Apocalipsa capitolul 4, 7, fără să vadă că în<br />
Apocalipsa capitolul 14 mai erau și alte solii scoase în evidență care trebuiau de asemenea<br />
să fie vestite înainte de venirea Domnului. După cum ucenicii au greșit cu privire la<br />
împărăția care urma să fie întemeiată, la încheierea celor șaptezeci de săptămâni, tot astfel<br />
adventiștii au greșit cu privire la evenimentul care urma să aibă loc la încheierea celor 2300<br />
de zile. În ambele cazuri a fost o primire sau mai degrabă o subscriere la credințele<br />
populare, care le-a orbit mintea față de adevăr. Ambele categorii au împlinit voia lui<br />
Dumnezeu, vestind solia care El dorea să fie dată, și amândouă, prin greșita înțelegere a<br />
soliei lor, au suferit dezamăgirea.<br />
Dar Dumnezeu Și-a împlinit planul Său binefăcător, îngăduind ca avertizarea cu privire<br />
la judecată să fie dată exact așa cum trebuia. Ziua cea mare era aproape și, în providența Sa,<br />
oamenii au fost cercetați la timpul hotărât, pentru a le descoperi ce era în inimile lor. Solia<br />
avea ca scop să încerce și să curețe biserica. Ei au fost determinați să vadă dacă sentimentele<br />
lor erau legate de lumea aceasta sau de Hristos și de cer. Ei mărturiseau că Îl iubesc pe<br />
Mântuitorul și acum trebuiau să-și dovedească iubirea. Erau ei gata să renunțe la nădejdile și<br />
ambițiile lor pământești și să întâmpine cu bucurie venirea Domnului lor? Solia urmărea să-i<br />
facă în stare să vadă adevărata lor stare spirituală; a fost trimisă din milă pentru a-i trezi să-L<br />
caute pe Domnul, cu pocăință și umilință.<br />
Chiar și dezamăgirea, cu toate că era urmarea greșitei lor înțelegeri a soliei pe care o<br />
dăduseră, urma să fie schimbată în bine. Ea trebuia să încerce inimile acelora care<br />
mărturisiseră că au primit avertizarea. Oare, în fața dezamăgirii urmau să renunțe la<br />
experiența lor și să părăsească încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu? Sau vor căuta în<br />
rugăciune și umilință să vadă unde au greșit în înțelegerea profeției? Câți au fost mânați de<br />
teamă sau de impuls și emoție? Câți erau cu inima împărțită și necredincioasă? Mulțimi<br />
mărturiseau că iubesc venirea Domnului. Când sunt chemați să sufere batjocura și mustrarea<br />
lumii și încercarea amânării și dezamăgirii, vor renunța ei la credință? Din cauză că n-au<br />
înțeles imediat procedeele lui Dumnezeu cu ei, vor respinge adevărurile sprijinite de<br />
mărturia cea mai clară a Cuvântului Său?<br />
Această încercare avea să descopere puterea acelora care, cu o credință adevărată,<br />
ascultaseră de ceea ce crezuseră a fi învățătura Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu. Ea<br />
urma să-i învețe, așa cum numai o astfel de experiență putea s-o facă, primejdia de a primi<br />
teoriile și interpretările oamenilor, în loc de a face din Biblie propriul interpret. <strong>Pentru</strong> copiii<br />
226
Change language