Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Sa plăcere. Ei „cercetau cu stăruință, căutând să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în<br />
vedere Duhul lui Hristos care era în ei!” Ce lecție pentru poporul lui Dumnezeu din era<br />
creștină, pentru a cărui folosință au fost date aceste proorocii slujitorilor Săi! „Lor le-a fost<br />
descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru noi spuneau aceste lucruri”. Observați pe acești<br />
oameni sfinți ai lui Dumnezeu, cercetând cu stăruință descoperirile date lor pentru<br />
generațiile care nu se născuseră încă. Puneți în contrast zelul lor sfânt cu neglijența<br />
manifestată de cei favorizați din zilele sfârșitului față de acest dar al cerului. Ce mustrare<br />
pentru cei indiferenți, iubitori de comoditate și lume, care se mulțumesc să declare că<br />
profețiile nu pot fi înțelese!<br />
Deși mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să pătrundă în sfaturile Celui Infinit<br />
sau să înțeleagă deplin realizarea scopurilor Sale, se întâmplă adesea ca, din cauza vreunei<br />
greșeli sau vreunei neglijențe din partea lor, să înțeleagă slab soliile Cerului. Nu rareori<br />
mintea oamenilor și chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atât de orbită de părerile<br />
omenești, de tradiții și de învățăturile false ale oamenilor, încât nu sunt în stare să prindă<br />
decât în parte lucrurile mari pe care El le-a descoperit în Cuvântul Său. Așa au stat lucrurile<br />
cu ucenicii lui Hristos, chiar atunci când Mântuitorul era cu ei în persoană. Mintea lor era<br />
îmbibată de concepția populară cu privire la Mesia, ca prinț pământesc, care urma să-l ridice<br />
pe Israel pe tronul împărăției universale, și nu puteau înțelege însemnătatea cuvintelor Lui<br />
prin care prevestea suferințele și moartea Sa.<br />
Însuși Hristos îi trimisese cu solia: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este<br />
aproape: pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. (Marcu 1, 15). Această solie era întemeiată pe<br />
profeția capitolului 9 din Daniel. Cele șaizeci și nouă de săptămâni erau arătate de înger că<br />
se întind până la „prințul Mesia”, iar ucenicii priveau înainte, cu speranțe sigure și cu<br />
anticipări pline de bucurie, spre întemeierea împărăției lui Mesia la Ierusalim, pentru a<br />
conduce pământul întreg.<br />
Ei predicau solia pe care Hristos le-o încredințase, cu toate că înțelegeau greșit sensul ei.<br />
În timp ce vestirea lor se întemeia pe pasajul din Daniel 9, 25, ei nu vedeau în versetul<br />
următor al aceluiași capitol că Mesia avea să fie stârpit. Încă de la nașterea Sa, inimile lor se<br />
opriseră la slava anticipată a unei împărății pământești, și aceasta le-a orbit înțelegerea atât<br />
față de prevederile proorociei, cât și față de cuvintele lui Hristos. Cu toate acestea, ei și-au<br />
adus la îndeplinire datoria, prezentând națiunii iudaice chemarea plină de milă și apoi, chiar<br />
atunci când se așteptau să-L vadă pe Domnul lor urcând pe tronul lui David, L-au văzut<br />
prins ca un răufăcător, biciuit, batjocorit, condamnat și înălțat pe crucea Calvarului. Ce<br />
disperare și groază au înfrânt inimile ucenicilor în zilele când Domnul lor dormea în<br />
mormânt!<br />
Hristos venise la timpul precis și în felul proorocit de profeție. Mărturia Scripturii se<br />
împlinise în toate amănuntele lucrării Sale. El predicase solia mântuirii și „Cuvântul Lui era<br />
221
Change language