Pentru a Termina Cursa_

Capitolul 19 — Lumină prin Întuneric
Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare
izbitoare în orice reformă mare sau mișcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în
procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleași. Mișcările importante ale prezentului își au
paralele în acelea ale trecutului, iar experiența bisericii din primele veacuri are lecții de mare
valoare pentru timpul nostru.
Nici un adevăr nu este mai clar arătat în Biblie ca acela că Dumnezeu, prin Duhul Său
cel Sfânt, îi conduce în mod deosebit pe slujitorii Săi de pe pământ în marile mișcări, pentru
a face să înainteze lucrarea de mântuire. Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu,
folosiți de El pentru împlinirea planurilor Sale de har și de milă. Fiecare are o parte de
îndeplinit; fiecăruia îi este acordată o măsură de lumină, adaptată la nevoile timpului său și
îndestulătoare spre a-l face în stare să împlinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o
facă. Cu toate acestea, nici un om, oricât ar fi fost el onorat de Cer, n-a ajuns la o înțelegere
deplină a marelui Plan de Mântuire sau chiar la o apreciere desăvârșită a planului divin în
lucrarea timpului său. Oamenii nu înțeleg pe deplin ce ar dori Dumnezeu să aducă la
îndeplinire prin lucrarea pe care le-o dă de făcut; ei nu înțeleg sub toate aspectele ei solia pe
care o rostesc în numele Său.
„Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința
desăvârșită a Celui Atotputernic?” „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile
voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile
voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre!” „Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul,
Eu sunt Dumnezeu și nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se
întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” (Iov 11, 7; Isaia 55, 8.9; 46, 9.10).
Chiar și proorocii, care au fost favorizați cu o iluminare deosebită a Duhului, n-au înțeles pe
deplin importanța descoperirilor încredințate lor. Înțelesul avea să fie dezvăluit de la un veac
la altul, pe măsură ce poporul lui Dumnezeu urma să aibă nevoie de îndrumarea cuprinsă în
ele.
Petru, scriind despre mântuirea adusă la lumină prin Evanghelie, spune: „Proorocii, care
au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta
cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în
vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava
de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi
spuneau ei aceste lucruri.” (1 Petru 1, 10-12).
Cu toate că nu le-a fost dat proorocilor să înțeleagă deplin lucrurile descoperite, ei au
căutat cu stăruință să primească toată lumina pe care Dumnezeu le-o descoperise după buna
220