Pentru a Termina Cursa_

subiect de o așa măreție copleșitoare și având consecințe atât de grozave” cu ușurință și
dispreț era declarat de oamenii din lume „nu numai o batjocură față de sentimentele
propagatorilor și apărătorilor lui”, ci „se făcea o glumă din ziua judecății, o batjocură la
Însăși adresa Dumnezeirii și dispreț față de grozăviile barei Sale de judecată.” (Bliss, p. 183)
Instigatorul răului căuta nu numai să facă fără efect solia adventă, dar să-l distrugă chiar
și pe sol. Miller făcea o aplicație a adevărului Scripturii pentru inimile ascultătorilor,
mustrându-le păcatele și tulburându-le mulțumirea de sine, dar cuvintele lui clare și tăioase
le trezea vrăjmășia. Împotrivirea manifestată de către membrii bisericii față de această solie
îi încuraja pe cei josnici să-și îngăduie libertăți și mai mari; dușmanii complotau chiar să-i ia
viața când va părăsi locul de adunare. Dar îngerii sfinți erau în mijlocul mulțimii și o dată
unul dintre ei, în chip de om, l-a luat de braț pe slujitorul Domnului și l-a condus în
siguranță prin mijlocul mulțimii înfuriate. Lucrarea lui nu era încă terminată, iar Satana
împreună cu emisarii lui au fost dezamăgiți în toate planurile lor.
În ciuda oricărei împotriviri, interesul față de mișcarea adventă continua să crească. De
la zeci și sute, numărul ascultătorilor crescuse cu miile. Aceștia se bucuraseră un timp de o
acceptare deplină din partea diferitelor lor biserici, dar după o vreme, spiritul de împotrivire
s-a manifestat chiar și asupra acestor noi convertiți, iar bisericile au început să ia măsuri
disciplinare față de aceia care îmbrățișaseră vederile lui Miller. Această acțiune cerea un
răspuns din partea lui Miller care, printr-o scrisoare deschisă către creștinii din toate
denominațiunile, le solicita ca, în cazul în care învățăturile lui erau rătăcite, să i se
dovedească rătăcirea cu Scripturile.
„Ce am crezut noi”, spunea el, „care nu ni s-a poruncit prin Cuvântul lui Dumnezeu,
despre care voi înșivă declarați că este singura regulă de credință și practică? Ce am făcut
noi care să provoace denunțări atât de violente împotriva noastră, de la amvoane și prin
presă, și vă determină să ne excludeți pe noi (adventiștii) din bisericile și din mijlocul
frăției?... Dacă suntem greșiți, vă rugăm arătaține în ce constă greșeala noastră. Arătaține din
Cuvântul lui Dumnezeu că suntem în rătăcire; am fost destul batjocoriți, aceasta nu ne va
convinge niciodată că suntem greșiți; numai Cuvântul lui Dumnezeu ne poate schimba
concepțiile. Concluziile noastre s-au format în mod deliberat și cu rugăciune, când am văzut
dovezile din Scripturi.” (Idem, pp. 250. 252) De la un veac la altul, avertizările pe care
Dumnezeu le-a trimis lumii prin slujitorii Săi au fost primite cu aceeași neîncredere și
necredință. Când nelegiuirea antediluvienilor L-au determinat să aducă un potop de ape
peste pământ, El le-a făcut cunoscut mai dinainte planul Său pentru ca ei să se întoarcă de la
căile lor rele. Timp de o sută două zeci de ani a răsunat în urechile lor avertizarea să se
pocăiască, până ce mânia lui Dumnezeu s-a manifestat în distrugerea lor. Dar solia li s-a
părut ca o poveste stupidă și n-au crezut-o. Așa că, încurajați în nelegiuirea lor, ei și-au bătut
joc de solul lui Dumnezeu, au tratat cu ușurință chemările lui și l-au acuzat chiar de
încumetare. Cum îndrăznește un om să se ridice împotriva tuturor oamenilor mari ai
pământului? Dacă solia lui Noe ar fi adevărată, de ce nu a înțeles toată lumea lucrul acesta și
216