Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
poziție s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât și în publicarea vederilor sale, astfel că, de<br />
la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune.<br />
William Miller avea o forță intelectuală puternică, disciplinată prin meditație și prin<br />
studiu; și el a adăugat la acestea înțelepciunea cerului, legându-se de Izvorul înțelepciunii.<br />
Era un bărbat de o valoare veritabilă, care nu putea decât să impună respect și stimă oriunde<br />
integritatea caracterului și superioritatea morală erau apreciate. Unind o bunătate reală a<br />
inimii cu umilința creștină și cu puterea stăpânirii de sine, era atent și curtenitor cu toți, gata<br />
să asculte părerile altora și să le cântărească argumentele. Fără pasiune sau stimulare, el<br />
punea la probă toate teoriile și învățăturile prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar raționamentul<br />
lui sănătos și o cunoaștere temeinică a Scripturilor îl făceau în stare să respingă rătăcirea și<br />
să demaște falsitatea.<br />
Cu toate acestea, Miller nu și-a îndeplinit lucrarea fără să întâmpine o aspră ostilitate.<br />
Așa cum se întâmplase și cu primii reformatori, era și acum: adevărurile pe care le prezenta<br />
nu erau privite favorabil de învățătorii religioși populari din vremea aceea. Deoarece aceștia<br />
nu-și puteau susține poziția cu Scripturile, erau obligați să recurgă la afirmațiile și<br />
învățăturile oamenilor, precum și la tradițiile părinților bisericii. Dar Cuvântul lui<br />
Dumnezeu era singura mărturie acceptată de către predicatorii adevărului advent. „Biblia și<br />
numai Biblia” era cuvântul lor de ordine. Lipsa de argumente din Scriptură a<br />
împotrivitorilor era înlocuită cu batjocură și ridiculizare. Timp, mijloace și talente erau<br />
folosite pentru a-i înfiera pe aceia a căror singură vină era că așteptau cu bucurie revenirea<br />
Domnului lor și se străduiau să trăiască o viață sfântă și să-i îndemne și pe alții să se<br />
pregătească pentru revenirea Sa.<br />
Eforturile depuse pentru a distrage mintea oamenilor de la subiectul celei de a doua<br />
veniri erau neobosite. S-a ajuns chiar să se considere un păcat, ceva de care oamenii să se<br />
rușineze, studiul profețiilor în legătură cu venirea lui Hristos și cu sfârșitul lumii. În felul<br />
acesta, slujitorii bisericilor din vremea aceea subminau credința în Cuvântul lui Dumnezeu.<br />
Învățăturile lor îi făceau pe oameni necredincioși și mulți își luau libertatea să meargă după<br />
poftele lor nelegiuite. Apoi, autorii acestor mașinații au aruncat toată vina asupra<br />
adventiștilor.<br />
Iar atunci când oamenii inteligenți și atenți se adunau să-l asculte, numele lui Miller era<br />
rar amintit în presa religioasă, și atunci numai în batjocură și denigrare. Cei nelegiuiți și<br />
neglijenți, încurajați de poziția învățătorilor religioși, recurgeau la epitete rușinoase și la<br />
glume josnice și hulitoare, în eforturile lor de a aduce batjocură asupra lui și a lucrării sale.<br />
Omul cu părul cărunt, care-și părăsise un cămin confortabil pentru a călători pe propria<br />
cheltuială, din oraș în oraș și din sat în sat, străduindu-se fără încetare să ducă cuvântul de<br />
avertizare solemnă cu privire la judecata care se apropia, era denunțat în mod batjocoritor ca<br />
un fanatic, un mincinos, un escroc și speculant. Ridicolul, înșelăciunea și abuzul puse în<br />
seama lui au provocat un protest plin de indignare, chiar din partea presei laice. „A trata un<br />
215
Change language