Pentru a Termina Cursa_

se întoarcă de la calea lui, și dacă nu se întoarce din calea lui, el va muri în nelegiuirea lui;
dar tu îți vei mântui sufletul”. (Ezechiel 33, 8.9). „Simțeam că, dacă nelegiuiții puteau fi
avertizați în mod eficient, mulți dintre ei se vor pocăi, iar dacă ei nu erau avertizați, sângele
lor urma să fie cerut din mâna mea.” (Bliss, p. 92)
A început să prezinte vederile sale în particular, când avea ocazia, rugându-se ca un
predicator să le simtă puterea și să se consacre vestirii lor. Dar nu putea alunga convingerea
că el însuși avea o datorie personală de adus la îndeplinire — să dea avertizarea. Îi reveneau
mereu în minte cuvintele: „Mergi și spune lumii; sângele lor îl voi cere din mâna ta”. A mai
așteptat nouă ani, povara apăsând asupra sufletului său, până în anul 1831, când pentru
prima dată a prezentat în public motivele credinței sale. După cum Elisei fusese odinioară
chemat de la coarnele plugului de pe câmp pentru a primi mantia consacrării la slujba de
profet, tot astfel William Miller a fost chemat să-și lase plugul și să descopere oamenilor
tainele Împărăției lui Dumnezeu. A intrat în această lucrare tremurând, conducându-și
ascultătorii pas cu pas prin perioadele profetice, până la a doua venire a lui Hristos. Cu
fiecare efort făcut, câștiga putere și curaj când vedea interesul general deșteptat de cuvintele
sale.
Miller a consimțit să-și prezinte vederile în public numai la cererea fraților săi, în ale
căror cuvinte el a recunoscut chemarea Domnului. Era acum în vârstă de cincizeci de ani,
neobișnuit cu vorbirea în public și apăsat de simțământul nedestoiniciei pentru lucrarea pe
care o avea în față. Dar de la început lucrările lui au fost binecuvântate într-un mod deosebit
pentru mântuirea sufletelor. Prima lui lectură a fost urmată de o trezire religioasă, în care
treisprezece familii, cu excepția a două persoane, au fost convertite. Imediat a fost chemat să
predice și în alte locuri și aproape în fiecare loc lucrarea lui avea ca rezultat o reînviorare a
lucrării lui Dumnezeu. Păcătoșii se converteau, creștinii se trezeau la o mai mare consacrare,
iar deiștii și necredincioșii erau aduși să recunoască adevărurile Bibliei și ale religiei
creștine. Mărturia acelora în mijlocul cărora lucra era: „El poate ajunge la o anumită clasă
de oameni fără influența altora” (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul de a trezi atenția
publicului la marile lucrări ale religiei și să oprească senzualitatea și spiritul lumesc ce
creșteau și în epoca aceea.
În aproape fiecare oraș erau zeci, iar în altele sute de convertiți ca urmare a predicării
sale. În multe locuri, bisericile protestante din aproape toate denominațiunile îi erau
deschise, iar invitațiile pentru a lucra veneau de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul
lui neschimbat era acela de a nu lucra în nici un loc unde nu fusese invitat și, cu toate
acestea, în curând nu a mai putut face față nici măcar la jumătate din cererile care-i erau
adresate. Mulți care n-au primit vederile sale, cu privire la timpul exact al celei de a doua
veniri, erau totuși convinși de siguranța apropierii venirii lui Hristos și a nevoii lor de
pregătire. În unele orașe mari, lucrarea lui a produs o impresie profundă. Comercianții de
băuturi alcoolice și-au părăsit negustoria și au transformat magazinele în case de adunare;
casele de jocuri de noroc au fost dărâmate; necredincioșii, deiștii, universaliștii și chiar
212