Pentru a Termina Cursa_

își va găsi sfârșitul; când blestemul va fi îndepărtat de pe pământ, moartea va fi distrusă,
răsplata va fi dată slujitorilor lui Dumnezeu, profeților și sfinților, celor care se tem de
numele Său, și îi va nimici pe aceia care prăpădesc pământul.” (Bliss, p. 76) Astfel, cu o
stăruință înnoită și mai profundă, Miller a continuat cercetarea profețiilor, zile și nopți
întregi fiind devotate studiului a ceea ce găsea acum de o importanță vitală și de un interes
care absorbea totul. În capitolul opt din Daniel n-a găsit nici o cheie pentru începutul celor
2300 de zile; îngerul Gabriel, cu toate că i se poruncise să-l facă pe Daniel să înțeleagă
viziunea, i-a dat numai o explicație parțială. Și atunci când persecuția teribilă care urma să
se abată peste biserică a fost descoperită viziunii profetului, puterea fizică l-a părăsit. El n-a
mai putut suporta, iar îngerul l-a lăsat singur pentru o vreme. Daniel „a leșinat și a fost
bolnav timp de câteva zile”. „Eram uimit de vedenia aceasta, spunea el, dar nimeni n-a
înțeles-o”.
Însă Dumnezeu a poruncit solului Său: „Fă pe acest om să înțeleagă vedenia”. Această
însărcinare trebuia îndeplinită. În ascultare de această însărcinare, îngerul s-a întors la
Daniel și i-a zis: „Am venit să-ți dau pricepere și înțelegere ... de aceea ia aminte și înțelege
vedenia”. (Daniel 8, 27.16; 9, 22.23.25-27). În vedenia din capitolul 8 era un punct
important care fusese lăsat neexplicat, referitor la timp — perioada de 2300 de zile, de aceea
îngerul, rezumând explicația, a zăbovit mai ales asupra acestui punct. „Șaptezeci de
săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra Cetății Sfinte.... Să știi deci și să
înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul, Mesia,
la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele
și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și
două de săptămâni, Mesia va fi stârpit și nu va avea nimic.... El va face legământ cu mulți
timp de o săptămână; dar la jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa și darul de
mâncare.”
Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica punctul pe care nu-l
înțelesese în viziunea din capitolul opt, declarația cu privire la timp — „până vor trece două
mii trei sute de zile, apoi sfântul locaș va fi curățit”. După aceea i se porunci lui Daniel: „Ia
aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia”, primele cuvinte ale îngerului au fost:
„Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului tău și cetății tale cele sfinte”.
Cuvântul tradus aici prin „hotărât” înseamnă literal „tăiat”, șaptezeci de săptămâni,
reprezentând 490 de ani, sunt declarați de înger a fi tăiați, ca aparținând îndeosebi iudeilor.
Însă din ce au fost tăiați? Cele 2300 de zile erau singura perioadă de timp menționată în
capitolul 8, deci aceasta trebuie să fie perioada din care au fost tăiate cele șaptezeci de
săptămâni; ele sunt deci o parte din cele 2300 de zile, iar aceste două perioade trebuie să
înceapă în același timp. Cele șaptezeci de săptămâni erau declarate de înger să înceapă la
darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului. Și dacă se putea găsi data acestei
porunci, atunci putea fi precizat punctul de plecare pentru marea perioadă de 2300 de zile.
207