07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu Se va pogorî<br />

din cer”. (1 Tesaloniceni 4, 16). Iar Mântuitorul declară: „Vor vedea pe Fiul omului venind<br />

pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede<br />

până la apus, așa va fi venirea Fiului omului”. (Matei 24, 30.27). El va fi însoțit de toate<br />

oștile cerului. „Va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri.” (Matei 25, 31). „El va<br />

trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui.” (Matei 24, 31).<br />

La venirea Sa morții cei drepți vor fi înviați, iar drepții cei vii vor fi schimbați. „Nu vom<br />

adormi toți, spune Pavel, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la<br />

cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi<br />

schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și<br />

trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” (1 Corinteni 15, 51-53). Iar în Epistola<br />

către Tesaloniceni, după descrierea venirii Domnului, spune: „Întâi vor învia cei morți în<br />

Hristos: apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să<br />

întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. (1 Tesaloniceni<br />

4, 16.17).<br />

Poporul Său nu va primi împărăția până la a doua venire personală a lui Hristos.<br />

Mântuitorul spunea: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe<br />

scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui, El îi va<br />

despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar<br />

caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți<br />

binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea<br />

lumii»”. (Matei 25, 31-34). Am văzut din Scripturile deja citate că, atunci când vine Fiul<br />

omului, cei morți sunt înviați în neputrezire, iar cei vii sunt schimbați. Prin această<br />

schimbare mare ei sunt pregătiți să primească Împărăția; căci Pavel zice: „Carnea și sângele<br />

nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea”. (1<br />

Corinteni 15, 50). Omul în starea lui actuală este muritor, supus putrezirii; dar împărăția lui<br />

Dumnezeu nu va fi supusă putrezirii, ea dăinuind veșnic. De aceea omul, în starea lui<br />

actuală, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dar când va veni Isus, El va da nemurire<br />

poporului Său; și îi va chema să primească Împărăția ai cărei moștenitori fuseseră până<br />

atunci.<br />

Aceste texte, precum și multe altele, au dovedit cu claritate lui Miller că evenimentele<br />

care erau așteptate în general să aibă loc înainte de venirea lui Hristos, cum ar fi domnia<br />

universală a păcii și întemeierea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, urmau să se realizeze<br />

după a doua venire. Mai mult decât atât, toate semnele timpului, cât și starea lumii<br />

corespundeau cu descrierea profetică a zilelor din urmă. A fost constrâns să conchidă, numai<br />

pe baza studiului Scripturii, că timpul rezervat pentru rămânerea pământului în starea lui<br />

actuală era gata să se încheie. „O altă dovadă care mi-a impresionat mintea cu putere”,<br />

spunea el, „a fost cronologia Scripturilor. Am înțeles că evenimentele profetizate care se<br />

împliniseră în trecut avuseseră loc adeseori într-un timp anume. Cei o sută douăzeci de ani<br />

205

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!