Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Capitolul 18 — Reforma în America<br />
Un fermier cinstit și drept, care ajunsese să se îndoiască de autoritatea divină a<br />
Scripturilor și care totuși dorea sincer să cunoască adevărul, a fost bărbatul ales în mod<br />
deosebit de Dumnezeu pentru a fi în avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos.<br />
Asemenea multor reformatori, William Miller se luptase la începutul vieții cu sărăcia și a<br />
învățat astfel marile lecții ale perseverenței și ale tăgăduirii de sine. Membrii familiei din<br />
care provenea se caracterizau printr-un spirit de independență și iubitori de libertate, prin<br />
putere de rezistență, de patriotism fierbinte — trăsături care predominau și în caracterul său.<br />
Tatăl său fusese căpitan în armata Revoluției și sacrificiilor făcute de el în lupte și<br />
suferințelor din acea perioadă zbuciumată se datorează sărăcia din prima parte a vieții lui<br />
Miller.<br />
Avea o constituție fizică sănătoasă și chiar în copilărie făcuse dovadă că are o putere<br />
intelectuală mai mult decât obișnuită. Pe măsură ce creștea, aceasta devenea și mai<br />
accentuată. Mintea lui era activă și bine dezvoltată și avea o sete neobișnuită de a cunoaște.<br />
Cu toate că nu se bucurase de avantajele educației dintr-un colegiu, dragostea lui pentru<br />
studiu și deprinderea unei cugetări îngrijite, precum și a unui spirit critic au făcut din el un<br />
bărbat cu o judecată sănătoasă și cu vederi largi. El avea un caracter moral fără reproș și o<br />
reputație de invidiat, fiind unanim respectat pentru integritatea, echilibrul și dărnicia lui.<br />
Prin consecvență și perseverență a câștigat de timpuriu competență, menținându-și în<br />
continuare obiceiul lui de a studia. A îndeplinit diferite slujbe civile și militare de încredere,<br />
iar drumurile către bogăție și onoruri îi păreau larg deschise.<br />
Mama lui avea o evlavie curată și el, din copilărie, fusese impresionat de problemele<br />
religioase. Cu toate acestea, din tinerețe fusese dus în societatea deiștilor, a căror influență<br />
era foarte puternică datorită faptului că aceștia erau în majoritate cetățeni buni, oameni cu<br />
trăsături umanitare și caritabile. Trăind așa cum trăiau ei, în mijlocul unor instituții creștine,<br />
caracterele lor fuseseră modelate până la un anumit punct de mediul înconjurător.<br />
Capacitățile deosebite care le-au câștigat respectul și încrederea se datorau Bibliei; și totuși<br />
aceste daruri bune deveniseră atât de pervertite, încât exercitau o influență împotriva<br />
Cuvântului lui Dumnezeu. Unindu-se cu acești bărbați, Miller a ajuns să nutrească<br />
sentimentele lor. Interpretările Scripturii din acea perioadă prezentau greutăți care îi păreau<br />
de netrecut; totuși această credință nouă, care punea deoparte Biblia, nu-i oferea nimic mai<br />
bun în schimb, așa că a rămas mai departe nemulțumit. Totuși, timp de 12 ani a continuat să<br />
susțină aceste vederi. Dar la vârsta de 34 de ani, Duhul Sfânt l-a impresionat, convingându-l<br />
că este păcătos. În toate căutările sale de până atunci, n-a putut găsi o asigurare a fericirii<br />
dincolo de mormânt. Viitorul îi părea întunecat și sumbru. Referindu-se mai târziu la<br />
simțămintele lui din vremea aceea, spunea:<br />
202
Change language