Pentru a Termina Cursa_

și un adăpost pentru noapte. Nici o ușă nu se deschide să-i primească. Într-un grajd
mizerabil, pregătit pentru vite, au găsit în cele din urmă adăpost și acolo S-a născut
Mântuitorul lumii.
Îngerii cerului au văzut slava pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășise cu Tatăl înainte de
a fi lumea și priviseră înainte cu un interes profund spre venirea Sa pe pământ, ca fiind un
eveniment însoțit de cea mai mare bucurie pentru toți oamenii. Îngerii aceștia au fost
rânduiți să aducă vestea cea bună acelora care erau pregătiți să o primească și care erau plini
de bucurie să o facă cunoscut locuitorilor pământului. Hristos Se coborâse să ia asupra Sa
natura omului; El urma să poarte o povară infinită de suferință atunci când a trebuit să-Și
dea viața ca jertfă pentru păcat; însă îngerii doriseră ca și în umilința Sa Fiul Celui Preaînalt
să apară înaintea oamenilor cu o demnitate și cu o slavă corespunzătoare caracterului Său.
Se vor aduna oare oamenii mari ai lumii în capitala lui Israel pentru a saluta venirea Lui? Îl
vor prezenta oare legiunile de îngeri mulțimii celor care așteptau?
Un înger vizită pământul pentru a vedea câți sunt pregătiți să-L primească pe Isus. Dar
nu a găsit nici un semn de așteptare. El nu a auzit nici un glas de laudă și de triumf pentru că
timpul venirii lui Mesia era la uși. Îngerul zăbovi câtva timp asupra cetății alese și a
templului, unde prezența divină se manifestase timp de veacuri, dar și acolo a văzut aceeași
nepăsare. Preoții, în fastul și mândria lor, aduceau jertfe întinate la templu. Fariseii se
adresau oamenilor cu glas tare sau făceau rugăciuni pline de încumetare la colțurile străzilor.
În palatele regilor, în adunările filozofilor, în școlile rabinilor, toți erau la fel de ignoranți și
nepăsători față de faptul minunat care umpluse tot cerul de bucurie și laudă, că
Răscumpărătorul omenirii era gata să vină pe lume.
Nu era nici o dovadă că Isus era așteptat și nici o pregătire pentru Prințul Vieții. Plin de
uimire, solul ceresc era gata să se întoarcă în ceruri cu vești pline de tristețe, când iată că a
descoperit o grupă de păstori care vegheau lângă turma lor noaptea și priveau la cerul
înstelat și cercetau profeția lui Mesia care urma să Se nască pe pământ, dorind după venirea
Răscumpărătorului lumii. Iată aici o grupă pregătită să primească solia cerească. Și deodată,
îngerul Domnului s-a descoperit, aducând cu mare bucurie veștile bune. Apoi, slava
cerească inundă toată colina, în timp ce grupa nenumărată de îngeri s-a descoperit păstorilor,
și, ca și când bucuria era prea mare ca să o aducă un singur sol din ceruri, o mulțime de
glasuri izbucnesc într-un cor, pe care într-o zi îl vor cânta toate popoarele celor mântuiți:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile înalte, și pe pământ pace și bună învoire între oameni.”
(Luca 2, 14) O, ce lecție este această istorie minunată a Betleemului! Cum mustră ea
necredința noastră, mândria și mulțumirea noastră de sine! Cum ne avertizează ea să fim
atenți ca nu cumva, prin indiferența noastră ucigătoare, să nu discernem semnele timpului și
deci să nu cunoaștem ziua cercetării noastre.
Nu numai pe dealurile Iudeii, nu numai printre păstorii umili au găsit îngerii așteptători
ai venirii lui Mesia. Și în țările păgâne erau unii care-L așteptau; erau oameni înțelepți,
199