Pentru a Termina Cursa_

iruință.... La vederea Ta, se cutremură munții; adâncul își ridică glasul, și își înalță valurile
în sus. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de
strălucirea suliței Tale care lucește. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul
Tău! Sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf.” (Habacuc 2,
3.4.6.8.10.11.13)
Când Mântuitorul era pe punctul de a Se despărți de ucenicii Săi, i-a mângâiat în
necazurile lor cu asigurarea că va veni iarăși. „Să nu vi se tulbure inima.... În casa Tatălui
Meu sunt multe locașuri.... Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi
pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14, 1-3). „Când va veni Fiul
omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate
neamurile vor fi adunate înaintea Lui.” (Matei 25, 31.32) Îngerii care au mai zăbovit pe
Muntele Măslinilor după înălțarea lui Hristos au repetat și ei ucenicilor făgăduința revenirii
Sale: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați
văzut mergând la cer”. (Faptele Apostolilor 1, 11). Iar apostolul Pavel, vorbind prin Duhul
inspirației, mărturisea: „Căci, Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu
trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer”. (1 Tesaloniceni 4, 16). Proorocul de pe
Patmos spunea: „Iată că El vine pe nori, și orice ochi Îl va vedea. Da! Amin”. (Apocalipsa 1,
7)
În jurul venirii Sale se adună slava acelei „restatorniciri a tuturor lucrurilor, despre care
Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi prooroci încă de la întemeierea lumii”
(Faptele Apostolilor 3, 21). Atunci stăpânirea de lungă durată a răului va fi nimicită;
„împărățiile lumii acesteia” vor deveni „împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său;
și El va domni în veci de veci” (Apocalipsa 11, 15). „Slava Domnului se va descoperi și
orice făptură o va vedea.... Domnul va face să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor
neamurilor.... El va fi ca o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița
poporului.” (Isaia 40, 5; 61, 11; 28, 5) Atunci va fi întemeiată sub întregul cer împărăția
pașnică și multă vreme așteptată a lui Mesia. „Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și
mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o
grădină a Domnului.... I se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului....
Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi:
«Plăcerea Mea este în ea»; și țara ta o vor numi Beula.... Cum se bucură mirele de mireasa
lui, așa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 51, 3; 35, 2; 62, 4.5)
Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmașilor Săi adevărați.
Făgăduința Mântuitorului la despărțirea de pe Muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat
viitorul ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie și nădejde pe care suferința n-o putea
stinge și încercările să o umbrească. În mijlocul suferinței și a persecuției, „arătarea marelui
nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos” a fost „fericita nădejde”. Când creștinii
tesaloniceni erau copleșiți de întristare la înmormântarea celor dragi, care nădăjduiseră să
trăiască pentru a fi martorii revenirii Domnului, Pavel, învățătorul lor, le îndrepta atenția
191