Pentru a Termina Cursa_

slujbă în guvernarea civilă, a dus la urmările cele mai dezastruoase. Această măsură fusese
acceptată ca mijloc pentru a păstra curăția statului, dar ea a avut ca urmare corupția în
biserică. Mărturisirea religiei fiind condiția votului și a deținerii unei slujbe, mulți, mânați
numai din motive politice, s-au unit cu biserica fără să-și schimbe inima. În felul acesta,
bisericile au ajuns să fie formate într-o mare măsură din persoane nepocăite; și chiar printre
slujitorii bisericii erau unii care nu numai că susțineau învățături rătăcite, dar nu cunoșteau
nici puterea înnoitoare a Duhului Sfânt. Din nou s-au demonstrat consecințele nefaste, prea
adesea văzute în istoria bisericii din zilele lui Constantin și până în prezent, ale încercării de
a clădi cu ajutorul statului, de a face apel la puterea pământească pentru sprijinirea
Evangheliei Aceluia care declarase: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”. (Ioan 18,
36). Unirea bisericii cu statul, în oricât de mică măsură, chiar dacă pare că aduce lumea mai
aproape de biserică, în realitate aduce biserica mai aproape de lume.
Marele principiu apărat cu atâta noblețe de Robinson și de Roger Williams, că adevărul
este în continuu progres și că orice creștin trebuie să fie gata a primi toată lumina care poate
străluci din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de către urmașii lor.
Bisericile protestante din America — precum și cele din Europa — atât de mult favorizate
de primirea binecuvântărilor Reformei, n-au mai înaintat pe calea ei. Cu toate că, din timp în
timp, s-au ridicat oameni credincioși pentru a vesti adevărul cel nou și pentru a demasca
rătăcirea cultivată vreme îndelungată, majoritatea, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos
sau ca papistașii din timpul lui Luther, s-au mulțumit să creadă așa cum au crezut părinții lor
și să trăiască așa cum au trăit ei. De aceea religia a degenerat iarăși în formalism; iar
rătăcirile și superstițiile ar fi fost înlăturate dacă biserica ar fi continuat să meargă în lumina
Cuvântului lui Dumnezeu așa au fost păstrate și cultivate. În felul acesta spiritul inspirat de
Reformă a dispărut treptat, până când a ajuns să fie nevoie de o reformă aproape tot atât de
mare în bisericile protestante cum fusese nevoie și în biserica Romei din timpul lui Luther.
Exista același spirit lumesc, aceeași toropeală spirituală, un respect asemănător față de
părerile oamenilor, substituind teoriile oamenilor învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu.
Răspândirea largă a Bibliei în prima parte a secolului al XIX-lea împreună cu marea
lumină răspândită asupra lumii n-a fost urmată de o înaintare corespunzătoare în cunoașterea
adevărului descoperit sau în viața religioasă practică. Satana nu mai putea, ca în veacurile
trecute, să țină Cuvântul lui Dumnezeu departe de popor; el fusese pus la îndemâna tuturor,
dar pentru a-și aduce planul la îndeplinire, i-a făcut pe mulți să-i acorde o mică valoare.
Oamenii au neglijat să cerceteze Scripturile și în felul acesta au continuat să primească
interpretări false și să cultive învățături care nu-și aveau temeiul în Biblie.
Văzând nereușita eforturilor lui de a zdrobi adevărul, prin persecuție, Satana a recurs din
nou la planul de compromis care dusese la marea apostazie și la formarea bisericii Romei.
El i-a făcut pe creștini să se unească acum nu cu păgânii, ci cu aceia care, prin devoțiunea
lor față de lucrurile lumii acesteia, se dovedeau a fi tot atât de adevărați idolatri ca și
închinătorii la chipuri cioplite. Urmările acestor alianțe nu erau mai puțin dăunătoare acum
188