Pentru a Termina Cursa_

garantează, în termenii cei mai expliciți, inviolabilitatea conștiinței: „Nici o credință
religioasă nu trebuie să fie cerută vreodată ca o condiție pentru obținerea vreunui serviciu
public în Statele Unite”. „Congresul nu trebuie să facă nici o lege care să urmărească
respectarea unei religii stabilite sau care să interzică exercitarea liberă a ei.”
„Inițiatorii constituției au recunoscut principiul veșnic, prin care legătura omului cu
Dumnezeul său este mai presus de legislația omenească, iar drepturile conștiinței sunt
inalienabile. N-au fost necesare discuții pentru a stabili acest adevăr; îl simțim în pieptul
nostru. Această conștiință a fost aceea care, în ciuda legilor omenești, a susținut atâția
martiri în chinuri și flăcări. Ei simțeau că datoria lor față de Dumnezeu era mai presus de
legislațiile omenești și că omul nu are nici o autoritate asupra conștiinței lor. Este un
principiu înnăscut pe care nimic nu-l poate șterge.” (Congressional documents, USA, seria
nr. 200, document nr. 271)
Când s-a răspândit în țările Europei vestea despre o țară în care orice om se poate bucura
de rodul muncii lui și poate asculta de convingerile conștiinței lui, mii de oameni s-au
îndreptat spre țărmurile Lumii Noi. Coloniile s-au înmulțit cu repeziciune. „Massachusetts,
printr-o lege specială, oferea o primire bună și un ajutor, din subscripție publică, creștinilor
de orice naționalitate, care fugeau peste Atlantic, «pentru a scăpa de războaie, de foamete
sau de apăsarea persecutorilor lor». În felul acesta fugarii și oprimații deveneau prin lege
oaspeții statului.” (Martyn vol 5, p. 417). În timpul celor douăzeci de ani de la prima
debarcare la Plymouth, mii de peregrini se stabiliseră în Noua Anglie.
Pentru a-și asigura idealul urmărit, „se mulțumeau să aibă o existență sărăcăcioasă,
printr-o viață de trudă și de simplitate. Nu cereau de la pământul lor decât rodul muncii. Nu
se lăsau îmbătați de visuri care să aducă ceața amăgirii pe calea lor.... Se mulțumeau cu un
progres încet, dar continuu al stării lor sociale. Suportau cu răbdare privațiunile vieții
deșertului, udând pomul libertății cu lacrimile lor și cu sudoarea frunții până și-a înfipt
adânc rădăcinile în pământ.” Biblia era privită ca temelia credinței lor, izvorul înțelepciunii,
cartă a libertății. Principiile ei erau prezentate cu sârguință în cămin, în școală și în biserică,
iar roadele se vedeau în economie, în inteligență, în curăție și în cumpătare. Cineva putea
trăi ani de zile într-o așezare puritană „fără a vedea vreun bețiv, fără să audă vreun blestem
sau să întâlnească un cerșetor”. (Bancroft, pt. 1, cap. 19, p. 25). Se demonstra că principiile
Bibliei constituie cele mai sigure garanții ale demnității naționale. Coloniile, la început slabe
și izolate, au devenit o federație de state puternice, iar lumea privea cu uimire pacea și
prosperitatea unei „biserici fără papă și a unui stat fără rege”.
Un număr din ce în ce mai mare de oameni erau continuu atrași către țărmurile Americii,
mânați însă de motive cu totul diferite de ale primilor peregrini. Deși credința și curăția de la
început exercitau o putere larg răspândită și modelatoare, influența ei a început să scadă pe
măsură ce creștea numărul acelora care căutau numai câștiguri materiale. Rânduiala
adoptată de primii coloniști, de a îngădui numai membrilor bisericii să voteze sau să dețină o
187