Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
„Amintiți-vă de legământul bisericii voastre prin care v-ați angajat să mergeți în toate<br />
căile Domnului, cunoscute sau care urmează să vă fie făcute cunoscut. Amintiți-vă de<br />
făgăduința și legământul cu Dumnezeu și unul cu altul, de a primi toată lumina și adevărul<br />
care va fi adus la cunoștință din Cuvântul Său scris; dar în același timp luați aminte, vă<br />
îndemn la ceea ce primiți ca adevăr și să-l comparați și să-l cântăriți cu alte texte din<br />
Scripturi înainte de a-l primi; căci nu este cu putință ca lumea creștină, care a ieșit atât de<br />
târziu dintr-un întuneric potrivnic creștinismului, să ajungă dintr-o dată la o deplină<br />
desăvârșire a cunoștinței.” (Martyn, vol. 5, pp. 70.71).<br />
Dorința după libertatea de conștiință a fost aceea care i-a însuflețit pe toți peregrinii să<br />
înfrunte primejdiile unei călătorii lungi peste ocean, să suporte greutățile și pericolele<br />
pustiurilor și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să pună temelia unei națiuni puternice, pe țărmurile<br />
Americii. Totuși așa, cinstiți și temători de Dumnezeu cum erau, peregrinii nu înțelegeau<br />
încă marele principiu al libertății religioase. Libertatea, pentru asigurarea căreia jertfiseră<br />
atât de mult, n-au mai fost dispuși să o mai acorde și altora. „Foarte puțini, chiar și dintre<br />
gânditorii de frunte și moraliștii secolului al XVII-lea, aveau o concepție justă cu privire la<br />
acest important principiu, produs al Noului Testament, care Îl recunoaște pe Dumnezeu ca<br />
singurul judecător al credinței omenești.” (Idem, vol. 5, p. 297).<br />
Învățătura că Dumnezeu a încredințat bisericii dreptul de a stăpâni conștiința, de a defini<br />
și de a pedepsi erezia este una dintre cele mai adânc înrădăcinate dintre rătăcirile papale. În<br />
timp ce reformatorii au respins crezul Romei, ei n-au fost cu totul eliberați de spiritul ei de<br />
intoleranță. Întunericul dens în care, de-a lungul veacurilor de stăpânire, papalitatea<br />
învăluise întreaga creștinătate nu fusese încă risipit cu totul. Unul dintre pastorii care<br />
conduceau colonia din Massachusetts Bay spunea: „Toleranța a fost aceea care a făcut o<br />
lume anticreștină; iar biserica niciodată n-a fost păgubită de pedepsirea ereticilor”. (Idem,<br />
vol. 5, p. 335). Coloniștii au adoptat o reglementare prin care numai membrii bisericii<br />
puteau avea un cuvânt în guvernarea civilă. S-a format un fel de biserică de stat, tuturor<br />
oamenilor cerândulise să contribuie la întreținerea clerului, iar autoritățile au fost<br />
împuternicite să suprime erezia. În felul acesta puterea pământească era în mâinile bisericii.<br />
Astfel că n-a trecut multă vreme până când aceste măsuri au dus la rezultatul inevitabil —<br />
persecuția.<br />
„Unsprezece ani după întemeierea primei colonii, Roger Williams a sosit în Lumea<br />
Nouă. Asemenea primilor peregrini, el venise să se bucure de libertatea religioasă; dar, altfel<br />
decât ei, el a văzut — ceea ce puțini din vremea aceea văzuseră — că această libertate era<br />
dreptul inalienabil al tuturor, oricare le-ar fi fost crezul. El era un cercetător sincer al<br />
adevărului susținând împreună cu Robinson, că este cu neputință ca toată lumina din<br />
Cuvântul lui Dumnezeu să fi fost primită. Williams a fost primul om în creștinătatea<br />
modernă care a stabilit guvernarea civilă pe învățătura despre libertatea de conștiință, despre<br />
egalitatea concepțiilor în fața legii.” (Bancroft. pt. 1 cap. 15, par. 16). El a declarat că „este<br />
datoria autorităților de a pedepsi crima, dar niciodată a stăpâni conștiința”. „Poporul sau<br />
185
Change language