07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

urmăriți de ostași și târâți în sclavie pe viață la galere. Cei mai curați, cei mai nobili și<br />

distinși, cei mai inteligenți bărbați ai Franței erau legați în lanțuri, în chinuri groaznice, între<br />

hoți și asasini (vezi Wylie, b.22, cap.6). Alții, tratați mai cu milă, erau împușcați cu sânge<br />

rece, în timp ce, neînarmați și neajutorați, cădeau în genunchi la rugăciune. Sute de oameni<br />

în vârstă, femei fără apărare și copii nevinovați erau lăsați morți la locul lor de întâlnire.<br />

Străbătând munții sau pădurile unde obișnuiau să se adune ei, nu era ceva neobișnuit ca „la<br />

fiecare pas să se găsească trupuri moarte împunse de sabie și presărate pe pajiști și corpuri<br />

spânzurate atârnând de copaci”. Țara lor, pustiită de sabie, de secure și de rug, „a fost<br />

transformată într-un pustiu imens, întunecat”. „Aceste atrocități n-au fost decretate în evul<br />

mediu, ci în epoca strălucită a lui Ludovic al XIV-lea. Atunci când era cultivată știința,<br />

literatura se dezvolta, teologii de la curte și din capitală erau oameni învățați și elocvenți și<br />

se lăudau în mare măsură că sunt plini de darul blândeții și al milei.” (Idem, b.22, cap.7)<br />

Dar fapta cea mai întunecată din catalogul negru al crimei, cea mai groaznică dintre<br />

faptele demonice din toate veacurile a fost masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu.<br />

Lumea își mai amintește cu groază și dezgust scenele acelui măcel laș și crud. Regele<br />

Franței, îndemnat de preoții și prelații Romei, și-a pus pecetea pe acea dezgustătoare crimă.<br />

Un clopot sunând la miezul nopții a fost semnalul pentru măcel. Mii de protestanți, care<br />

dormeau liniștiți în casele lor încrezându-se în sinceritatea făgăduinței regelui, au fost târâți<br />

afară fără nici un avertisment și uciși cu sânge rece.<br />

Așa cum Hristos a fost conducătorul nevăzut al poporului Său din robia Egiptului, tot așa<br />

a fost Satana conducătorul nevăzut al supușilor lui în această lucrare groaznică a înmulțirii<br />

martirilor. Timp de șapte zile a continuat masacrul în Paris, dintre care primele trei zile cu o<br />

furie de neimaginat. Și nu s-a mărginit numai la oraș, ci dintr-o poruncă specială a regelui s-<br />

a extins în toate provinciile și orașele unde se găseau protestanți. Nu s-a cruțat nici vârsta,<br />

nici sexul. Nu era scutit nici copilașul nevinovat și nici bărbatul cu părul cărunt. Nobil și<br />

țăran, bătrân și tânăr, mamă și copil erau uciși laolaltă. Masacrul a continuat în toată Franța<br />

timp de două luni, când aproape șaptezeci de mii de suflete, floarea națiunii, au pierit.<br />

„Când vestea despre masacru a ajuns la Roma, bucuria clerului n-a cunoscut limite.<br />

Cardinalul de Lorena a răsplătit pe un sol cu o mie de coroane; tunul din St. Angelo a tras o<br />

salvă în semn de salut vesel; iar clopotele au sunat în toate clopotnițele; focurile artificiilor<br />

au schimbat noaptea în zi; iar papa Grigore al XIII-lea, însoțit de cardinali și de alți<br />

demnitari bisericești, a făcut o procesiune lungă la biserica Sf. Ludovic, unde Cardinalul de<br />

Lorena a cântat un Te Deum.... A fost bătută și o medalie pentru a comemora masacrul, iar<br />

la Vatican se pot vedea și azi fresce ale lui Vasari, descriind uciderea amiralului, regele în<br />

consiliu plănuind masacrul și masacrul însuși. Papa Grigore i-a trimis lui Carol decorația<br />

Trandafirul de aur, iar la patru luni după masacru ... a ascultat cu mulțumire de sine predica<br />

unui preot francez ... care a vorbit despre «ziua aceea atât de plină de fericire și de bucurie,<br />

când sfântul părinte a primit veștile și a mers cu solemnitate să aducă mulțumiri lui<br />

172

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!