Pentru a Termina Cursa_

ămas închise. Unii dintre preoți s-au trezit din letargia lor morală și au devenit predicatori
zeloși în propriile parohii. Și astfel, unele biserici care fuseseră împietrite de formalism s-au
trezit la viață.
În vremea lui Wesley, ca și în toate veacurile istoriei bisericii, oameni înzestrați cu
diferite daruri aduceau la îndeplinire lucrarea ce le-a fost încredințată. Nu erau de acord
asupra tuturor punctelor de doctrină, dar toți erau mânați de Duhul lui Dumnezeu și uniți în
același țel, de a câștiga suflete pentru Hristos. Deosebirile de păreri dintre Whitefield și frații
Wesley amenințau la un moment dat să provoace despărțire; dar pentru că învățaseră
blândețea în școala lui Hristos, iertarea și iubirea reciprocă i-au împăcat. Nu aveau timp de
pierdut în certuri, atunci când rătăcirea și nelegiuirea abunda pretutindeni, iar păcătoșii
mergeau către pierzare.
Slujitorii lui Dumnezeu pășeau pe o cale anevoioasă. Bărbați cu influență și învățătură își
foloseau puterile împotriva lor. După o vreme, mulți preoți manifestau o împotrivire
hotărâtă, iar ușile bisericilor au fost închise împotriva credinței curate și a acelora care o
vesteau. Acțiunea preoților de a-i denunța de la amvon a trezit elementele întunericului,
ignoranței și nelegiuirii. De nenumărate ori John Wesley a scăpat de la moarte printr-o
minune a harului lui Dumnezeu. Când furia gloatei era ațâțată împotriva lui și se părea că nu
există nici o cale de scăpare, un înger în chip omenesc venea lângă el, gloata se dădea
înapoi, iar slujitorul lui Hristos pleca în siguranță de la locul primejdiei.
Despre eliberarea lui din mijlocul unei mulțimi înfuriate într-una din aceste ocazii,
Wesley spunea: „Mulți au încercat să mă doboare în timp ce coboram o colină pe o potecă
alunecoasă spre oraș; după o judecată sănătoasă, dacă aș fi fost trântit la pământ, nu m-aș fi
putut ridica. Dar nu m-am împiedicat deloc și nici n-am alunecat până când n-am scăpat din
mâinile lor.... Deși mulți au încercat să mă prindă de guler sau de haine să mă doboare, nu
m-au putut prinde deloc; numai unul m-a prins de poala pardesiului care s-a rupt și i-a rămas
în mână; cealaltă, în buzunarul căreia se afla o bancnotă, a fost sfâșiată dar numai pe
jumătate.... Un bărbat puternic, chiar din față, s-a repezit la mine de câteva ori cu un baston
de stejar; dacă m-ar fi lovit doar o dată în ceafă, m-ar fi scutit de alte necazuri. Dar de
fiecare dată, nu știu cum, lovitura nimerea alături, căci nu mă puteam mișca nici la dreapta,
nici la stânga.... Un altul s-a repezit cu putere, cu brațul ridicat să mă lovească. Dar n-a făcut
decât să mă mângâie pe cap, zicând: «Ce păr moale are!» Primii oameni ale căror inimi au
fost schimbate au fost bandiții orașului, capii neorânduielilor în toate împrejurările, unul
dintre ei fiind cel care câștigase premiul de luptător în parcurile în care aveau loc luptele cu
urși.
Pe ce căi minunate ne pregătește Dumnezeu pentru a face voia Sa! Acum doi ani o
cărămidă m-a lovit în umăr. Aceasta s-a întâmplat la un an după ce o piatră mă lovise între
ochi. Luna trecută am primit o lovitură, iar în seara aceasta, două: una înainte de a intra în
oraș, alta după ce am ieșit; dar amândouă nu mi-au făcut nimic, căci cu toate că prima dintre
163