Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Sfânt, care nu Se contrazice niciodată, explică același lucru mai lămurit în alte locuri, așa<br />
încât să nu rămână nici o îndoială decât pentru aceia care rămân necunoscători din rea<br />
credință.” (David Laing, The Collected Works of John Knox, vol. 2, pp. 281, 284)<br />
Acestea erau adevărurile pe care reformatorul neînfricat le-a rostit în urechile membrilor<br />
casei regale, cu riscul vieții. Cu același curaj neînfrânt el a rămas statornic în hotărârea sa,<br />
rugându-se neîncetat și purtând luptele Domnului, până când Scoția s-a eliberat de<br />
papalitate. În Anglia, adoptarea protestantismului ca religie de stat a diminuat, dar nu a oprit<br />
cu totul persecuția. În timp ce se renunțase la multe dintre învățăturile Romei, nu puține<br />
dintre formele ei fuseseră totuși adoptate. Supremația papei a fost respinsă, dar în locul ei<br />
monarhul a fost întronat drept cap al bisericii. În serviciile divine ale bisericii se vedea încă<br />
o mare depărtare de curăția și simplitatea Evangheliei. Marele principiu al libertății<br />
religioase nu era încă înțeles. Cu toate că cele mai groaznice cruzimi pe care Roma le<br />
folosise împotriva ereziei au mai fost practicate uneori și de către conducătorii protestanți,<br />
dreptul fiecărui om de a se închina lui Dumnezeu după convingerile conștiinței lui nu era<br />
încă recunoscut. Tuturor li se cerea să primească învățăturile și să respecte formele de<br />
închinare prescrise de biserică. Aceia care au avut o altă părere au suferit persecuția într-o<br />
formă mai aspră sau mai blândă, timp de sute de ani.<br />
În secolul al XVII-lea, mii de pastori au fost îndepărtați din funcții. Oamenilor le era<br />
interzis, sub pedeapsa unor amenzi grele, întemnițare și exil, de a participa la orice adunare<br />
religioasă în afară de acelea aprobate de biserică. Acele suflete credincioase, care nu puteau<br />
să nu se adune spre a se închina lui Dumnezeu erau obligate să se întâlnească în locuri<br />
întunecoase, în podurile caselor, iar în unele anotimpuri prin păduri, la miezul nopții. În<br />
adâncurile ocrotitoare ale pădurii, templul natural al lui Dumnezeu, acei copii ai Domnului,<br />
împrăștiați și persecutați, se adunau pentru a-și revărsa sufletele în rugăciune și proslăvire.<br />
Dar în ciuda tuturor precauțiilor mulți au suferit pentru credința lor. Temnițele erau<br />
arhipline. Familii erau risipite. Mulți au fost alungați în țări străine. Totuși Dumnezeu a fost<br />
cu poporul Său, iar persecuția n-a putut să le înăbușe mărturia. Mulți au fost alungați peste<br />
ocean, în America, unde au pus temeliile libertății civile și religioase, care au constituit<br />
edificiul și gloria acestei țări.<br />
Din nou ca în timpurile apostolice, persecuția a servit înaintării Evangheliei. Într-o<br />
temniță dezgustătoare plină de desfrânați și criminali, John Bunyan respira chiar atmosfera<br />
cerului; acolo a scris el alegoria lui minunată cu privire la călătoria creștinului din țara<br />
stricăciunii către cetatea cerească. Timp de peste două sute de ani, acel glas din închisoarea<br />
Bedford a vorbit cu o putere mișcătoare inimilor oamenilor. Cărțile lui Bunyan, Călătoria<br />
creștinului, Harul revărsat peste cel mai mare dintre păcătoși, au condus mulți pași pe calea<br />
vieții. Baxter, Flavel, Alleine împreună cu alți oameni de talent, educație și adâncă<br />
experiență creștină s-au ridicat cu mult curaj în apărarea credinței care a fost dată sfinților<br />
odată pentru totdeauna. Lucrarea îndeplinită de acești bărbați proscriși și scoși în afara legii<br />
de către conducătorii acestei lumi nu va pieri niciodată. Lucrările lui Flavel, Izvorul vieții și<br />
159
Change language