Pentru a Termina Cursa_

Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veșmânt de sfințenie, vizitând închisori și
spitale, ajutându-i pe bolnavi și pe săraci, mărturisind că au renunțat la lume și purtând
numele sfânt al lui Isus care a venit să facă binele. Însă, sub această înfățișare exterioară fără
reproș, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice și criminale. Un principiu
fundamental al ordinului era acela că scopul scuză mijloacele. Și în virtutea acestui
principiu, minciunile, furturile, jurămintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau
și recomandate atunci când slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizări, iezuiții își
croiau drum în funcții de stat, devenind chiar consilieri ai regelui și conducând astfel
politica națiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stăpânii lor. Înființau școli pentru
copiii prinților și ai nobililor și școli pentru poporul de rând, în care copiii protestanților erau
atrași și educați în păzirea ritualurilor catolice. Toată pompa și manifestarea exterioară de
atunci a cultului romano-catolic avea drept scop să producă confuzie, să uimească și să
cucerească imaginația și în felul acesta libertatea, pentru care părinții luptaseră și muriseră,
să fie trădată de copii. Iezuiții s-au răspândit cu repeziciune în Europa și oriunde ajungeau se
producea o reînviorare a papalității.
Pentru a le da o putere mai mare, a fost dată o bulă papală care împuternicea Inchiziția .
În ciuda faptului că era privit cu oroare chiar și în țările catolice, acest tribunal groaznic a
fost din nou înființat de către conducătorii papistași, astfel cruzimile prea groaznice pentru a
suporta lumina zilei au fost repetate în temnițe ascunse. În multe țări, mii și mii de oameni
chiar din floarea națiunii, cei mai sinceri și mai nobili, cei mai inteligenți, mai educați,
pastori evlavioși și devotați cetățeni harnici și patrioți, savanți eminenți, artiști talentați și
meseriași pricepuți, erau omorâți sau obligați să fugă în alte țări. Acestea au fost mijloacele
la care a recurs Roma pentru a stinge lumina Reformei, pentru a-i despărți pe oameni de
Biblie și pentru a restabili ignoranța și superstiția evului mediu. Dar, sub binecuvântarea lui
Dumnezeu și prin lucrarea acelor bărbați nobili pe care El i-a ridicat să continue lucrarea lui
Luther, protestantismul n-a fost distrus. El nu și-a datorat puterea favorii sau armelor
prinților. Țările cele mai mici, popoarele cele mai umile și mai puțin puternice au devenit
citadelele lui, aducând biruința Reformei. Astfel era Geneva cea mică, înconjurată de
vrăjmași puternici care complotau distrugerea ei; era Olanda de pe țărmurile nisipoase ale
Mării Nordului, luptând cu tirania Spaniei, pe atunci cel mai mare și mai bogat dintre regate,
ca și Suedia cea pustie și săracă, ele au câștigat biruință pentru Reformă.
Timp de aproape treizeci de ani, Calvin a lucrat la Geneva, mai întâi pentru a întemeia
acolo o biserică care să accepte moralitatea biblică și după aceea pentru înaintarea Reformei
în Europa. Darul lui de învățător public n-a fost fără greșeală și nici învățăturile lui nu erau
fără lipsuri. Dar el a fost unealta folosită în vestirea adevărurilor care erau de o importanță
deosebită în timpul lui pentru susținerea principiilor protestantismului împotriva valului
rapid de reîntoarcere a papalității și promovarea în bisericile reformate a simplității și
curăției vieții, în locul mândriei și stricăciunii de sub influența învățăturii romano-catolice.
148