Pentru a Termina Cursa_

sat, din oraș în oraș, el mergea călătorind pe jos, suferind de foame, de frig și de oboseală și
peste tot viața îi era în primejdie. Predica în piețe, în biserici, uneori la amvoanele
catedralelor. Alteori găsea biserica goală; uneori predica îi era întreruptă de strigăte și
batjocuri; deseori era înlăturat cu forța de la amvon. Nu o dată a fost prins de gloată și bătut
de moarte. Cu toate acestea el mergea înainte. Deși deseori respins, cu o dârzenie neobosită,
el se întorcea din nou la luptă; și unul după altul, a văzut orașele și cetățile care fuseseră
bastioane ale papalității, deschizându-și porțile pentru Evanghelie. Mica parohie în care a
lucrat la început a primit în scurtă vreme credința reformată. Orașele Morat și Neuchâtel au
renunțat și ele la riturile romano-catolice și au îndepărtat chipurile idolatre din biserici.
Farel dorise de multă vreme să înfigă stindardul protestant în Geneva. Dacă acest oraș ar
fi putut fi câștigat, ar fi devenit un centru pentru Reformă în Franța, Elveția și Italia. Cu
această țintă în față, și-a continuat lucrarea până când multe din orașele și satele din jur au
fost câștigate. Apoi, împreună cu un singur însoțitor a intrat în Geneva. Dar nu i-a fost
îngăduit să predice decât de două ori. Preoții, încercând zadarnic să obțină condamnarea de
către autoritățile civile, l-au chemat în fața unui consiliu ecleziastic la care au venit cu arme
ascunse sub mantii, hotărâți să-i ia viața. În afara sălii, o gloată furioasă cu ciomege și săbii
a fost adunată pentru a fi sigură de moartea lui în caz că ar fi reușit să scape de la consiliu.
Dar prezența magistraților și a forței armate l-a salvat. A doua zi dis-de-dimineață, a fost
condus împreună cu tovarășul lui peste lac într-un loc sigur. În felul acesta s-a încheiat
primul lui efort de a evangheliza Geneva.
Pentru încercarea următoare a fost aleasă o unealtă mai umilă — un tânăr atât de modest
la înfățișare, încât a fost tratat cu răceală chiar de către prietenii declarați ai Reformei. Oare
ce putea face acesta acolo unde Farel a fost respins? Cum putea acesta, cu atât de puțin curaj
și experiență, să înfrunte furtuna din fața căreia cei mai puternici și mai curajoși fuseseră
obligați să fugă? „Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul”
(Zaharia 4, 6) „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de rușine pe cele
tari”. „Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui
Dumnezeu este mai tare decât oamenii.” (1 Corinteni 1, 27.25) Froment și-a început lucrarea
ca învățător. Adevărurile pe care le preda copiilor la școală, aceștia le repetau acasă. În
curând, și părinții au venit să asculte explicația Bibliei, până când clasele s-au umplut de
ascultători atenți. Noi Testamente și broșuri au fost distribuite gratuit și ele ajungeau la
mulți care nu îndrăzneau să vină să asculte noile învățături. După o vreme, și acest lucrător a
fost obligat să fugă; dar adevărurile pe care le-a predat au pus stăpânire pe mințile
oamenilor. Reforma fusese sădită și continua să se întărească și să se extindă. Predicatorii s-
au reîntors și prin lucrările lor cultul protestant a fost întemeiat în Geneva.
Orașul se declarase deja de partea Reformei când Calvin, după multe călătorii și greutăți,
a intrat pe porțile lui. Întorcându-se după o ultimă vizită în locul său de naștere, a găsit
drumul spre Basel barat de armatele lui Carol al V-lea, așa că a fost obligat să meargă pe o
rută ocolită la Geneva.
146