Pentru a Termina Cursa_

Peste câteva luni se afla iarăși la Paris. În cercul învățaților și studenților domnea o
agitație neobișnuită. Studiul limbilor vechi îi condusese pe oameni la Biblie și mulți, ale
căror inimi nu fuseseră atinse de adevărurile ei, le puneau continuu în discuție și chiar se
luptau cu apărătorii romanismului. Calvin, deși era un luptător aprig în domeniul disputei
teologice, avea de îndeplinit o misiune mai înaltă decât aceea a scolasticilor zgomotoși.
Mințile oamenilor fuseseră trezite și acum venise timpul să li se descopere adevărul. În timp
ce sălile universității erau pline de zgomotul disputei teologice, Calvin își croise drum din
casă în casă, deschizând Biblia înaintea oamenilor și vorbindu-le despre Hristos și El
crucificat.
În providența lui Dumnezeu, Parisul trebuia să primească o nouă invitație de a primi
Evanghelia. Chemarea lui Lefevre și cea a lui Farel fuseseră respinse, dar solia trebuia să fie
auzită din nou de către toate clasele din marea metropolă. Pe de altă parte, regele, influențat
fiind de considerente politice, nu se așezase cu totul de partea Romei pentru a lupta
împotriva Reformei. Margareta mai nutrea încă nădejdea că protestantismul avea să triumfe
în Franța. Ea era hotărâtă ca această credință reformată să fie predicată în Paris. În absența
regelui, ea a poruncit unui pastor protestant să predice în bisericile orașului. Dar când
demnitarii papali au interzis această acțiune, prințesa a deschis larg ușile palatului. Un
apartament a fost amenajat drept capelă și s-a anunțat că, în fiecare zi la o anumită oră, urma
să fie ținută o predică, iar oamenii de orice rang și stare erau invitați să participe. Mulțimile
se îmbulzeau la slujbă. Nu numai capela, dar și anticamerele și sălile erau ticsite. În fiecare
zi se adunau cu miile — nobili, bărbați de stat, juriști, negustori și meseriași. Regele, în loc
de a interzice adunările, a poruncit ca două biserici din Paris să fie deschise. Niciodată mai
înainte nu fusese orașul atât de mișcat de Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul vieții venit din
ceruri părea să fie coborât peste oameni. Cumpătarea, curăția, ordinea și hărnicia au luat
locul beției, moravurilor ușoare, certurilor și trândăviei.
Dar nici ierarhia papală nu era inactivă. Deoarece regele încă refuza să interzică
predicarea, clerul s-a îndreptat către poporul de rând. N-a fost cruțat nici un mijloc pentru a
trezi temerile, prejudecățile și fanatismul mulțimii neștiutoare și superstițioase. Supunânduse
orbește învățătorilor falși, Parisul, ca și Ierusalimul din vechime, n-a cunoscut nici
vremea cercetării lui și nici lucrurile care puteau să-i dea pacea. Timp de doi ani Cuvântul
lui Dumnezeu a fost predicat în capitală; dar în timp ce mulți primiseră Evanghelia,
majoritatea poporului o respinsese. Francisc făcuse o demonstrație de toleranță numai pentru
a sluji scopurilor lui și papistașii au reușit să recâștige avantajul. Din nou bisericile au fost
închise, iar rugul a fost din nou aprins.
Calvin era încă la Paris, pregătindu-se prin studiu, meditație și rugăciune pentru lucrările
lui viitoare și continuând să răspândească lumina. În cele din urmă însă, suspiciunea s-a
strâns în jurul său. Autoritățile s-au hotărât să-l ardă pe rug. Socotindu-se sigur în
ascunzătoarea lui, nu era stăpânit de simțul primejdiei, când prietenii au dat buzna în camera
lui cu vestea că autoritățile erau pe drum venind să-l aresteze. Chiar în clipa aceea se auzi o
140