Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
de Dumnezeu!”... „Nu există nici o învățătură sigură decât aceea care este în armonie cu<br />
sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu.... Domnul interzice învățarea oricărei alte doctrine....<br />
Sfintele Scripturi trebuie explicate prin alte texte mai lămurite din ele.... Această Carte<br />
Sfântă este întru totul necesară pentru un creștin, ușor de înțeles și destinată să împrăștie<br />
întunericul. Suntem hotărâți, prin harul lui Dumnezeu, să menținem predicarea curată și<br />
exclusivă a singurului Său Cuvânt, așa cum se găsește în cărțile biblice ale Vechiului și<br />
Noului Testament, fără să adăugăm nimic care ar fi în contradicție cu el. Acest Cuvânt este<br />
singurul adevăr; el este regula sigură a oricărei învățături și a oricărei vieți și niciodată nu<br />
poate da greș sau să amăgească. Acela care clădește pe temelia aceasta va sta sigur<br />
împotriva tuturor puterilor iadului, în timp ce toate ambițiile omenești care se vor opune vor<br />
cădea în fața lui Dumnezeu”.<br />
„<strong>Pentru</strong> motivul acesta respingem jugul care ni se impune. În același timp însă, așteptăm<br />
ca maiestatea sa imperială să se poarte față de noi ca un prinț creștin care Îl iubește pe<br />
Dumnezeu mai presus de toate lucrurile; și ne declarăm gata să-i acordăm, ca și vouă,<br />
onorați domni, toată dragostea și supunerea care este dreapta și legitima noastră datorie.”<br />
(Idem, b.13, cap.6) O impresie profundă a fost făcută asupra Dietei. Majoritatea<br />
participanților s-au umplut de uimire și de îngrijorare în fața curajului protestanților.<br />
Viitorul le apărea furtunos și nesigur. Neînțelegerea, lupta și vărsarea de sânge păreau de<br />
neînlăturat. Dar reformatorii, siguri de dreptatea cauzei lor și încredințându-se în brațul<br />
Celui Atotputernic, erau „plini de curaj și de statornicie”.<br />
„Principiile cuprinse în acest protest celebru ... constituie însăși esența protestantismului.<br />
Acest protest se împotrivește celor două mari abuzuri ale omului în materie de credință;<br />
primul este amestecul puterii lumești, iar al doilea este autoritatea arbitrară a bisericii. În<br />
locul acestor abuzuri, protestantismul așează puterea conștiinței mai presus de autoritatea<br />
lumească, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibilă. Mai întâi,<br />
el respinge puterea civilă în lucrurile sfinte și spune ca și profeții și apostolii: «Trebuie să<br />
ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni». În prezența coroanei lui Carol al V-lea,<br />
protestul lor înălța coroana lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe și a stabilit principiul<br />
că orice învățătură omenească trebuie să fie supusă cerințelor lui Dumnezeu.” (Idem, b. 13,<br />
cap. 6). Protestatarii își afirmau astfel încă o dată dreptul de a-și exprima liber convingerile<br />
cu privire la adevăr. Ei nu doreau numai să creadă și să asculte, ci să și predice ceea ce<br />
Cuvântul lui Dumnezeu prezintă și negau dreptul preoților și magistraților de a se amesteca.<br />
Astfel, protestul din Speier a fost o mărturie solemnă împotriva intoleranței religioase și o<br />
susținere a dreptului tuturor oamenilor de a se închina lui Dumnezeu după cum le dictează<br />
conștiința.<br />
Declarația fusese făcută. Fusese scrisă în memoria a mii de oameni și înregistrată în<br />
cărțile cerului, de unde nici o încercare omenească nu o putea șterge. Întreaga Germanie<br />
evanghelică a adoptat protestul ca o expresie a credinței ei. Pretutindeni oamenii vedeau în<br />
această declarație făgăduința unei ere noi și mai bune. Unul dintre prinți spunea<br />
127
Change language