07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Scrierile lui Luther erau salutate atât în orașe, cât și în cătune. „Ceea ce Luther și<br />

prietenii lui traduceau, alții difuzau. Călugării, convinși de ilegalitatea obligațiilor monahale,<br />

doreau să schimbe lunga lor viață de inactivitate cu una de efort activ, dar, prea puțin<br />

cunoscători ca să predice Cuvântul lui Dumnezeu, ei călătoreau prin provincii, vizitând<br />

cătunele și colibele, unde vindeau cărțile lui Luther și ale prietenilor săi. În curând Germania<br />

a fost împânzită de acești colportori curajoși.” (Idem, b.9, cap.11) Aceste scrieri erau<br />

studiate cu profund interes de bogați și de săraci, de învățați și de neînvățați. Seara,<br />

învățătorii de la școlile sătești le citeau cu glas tare oamenilor adunați în grupe mici la gura<br />

sobei. Cu orice efort ce era făcut, mulți erau convinși de adevăr și, primind Cuvântul cu<br />

bucurie, duceau la rândul lor veștile bune și altora.<br />

Se împlineau cuvintele Inspirației: „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere<br />

celor fără răutate”. (Psalmii 119, 130). Studiul Scripturilor producea o schimbare puternică<br />

în mintea și inima oamenilor. Până atunci, dominația papală pusese peste supușii ei un jug<br />

de fier care-i ținuse în neștiință și degradare. O practică superstițioasă a formelor de cult<br />

fusese menținută cu strictețe; dar în tot serviciul lor, inima și mintea nu avuseseră aproape<br />

nici o participare. Predicarea lui Luther, prezentând adevărurile clare ale Cuvântului lui<br />

Dumnezeu, și apoi chiar Cuvântul însuși, pus în mâinile oamenilor de rând, au trezit puterile<br />

lor adormite, au înnobilat și curățit natura lor spirituală, au dat o nouă putere și o vigoare<br />

proaspătă minții.<br />

Persoane de toate categoriile erau văzute cu Biblia în mână, apărând învățăturile<br />

Reformei. Papistașii, care lăsaseră studiul Scripturilor pe seama preoților și a călugărilor, îi<br />

chemau acum să apară în față și să respingă noile învățături. Dar necunoscând nici<br />

Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu, preoții și călugării erau învinși de aceia pe care ei îi<br />

declaraseră ca neînvățați și eretici. „Din nefericire”, spunea un scriitor catolic, „Luther i-a<br />

îndemnat pe urmașii lui să nu-și pună încrederea în nici o altă revelație decât în Sfânta<br />

Scriptură”. (D’Aubigne, b.9, cap.11). Mulțimi de oameni se adunau să audă adevărul apărat<br />

de bărbați cu puțină instruire și chiar discutat de ei cu teologi învățați și elocvenți. Ignoranța<br />

vrednică de rușine a acestor bărbați mari era manifestată atunci când argumentele lor erau<br />

întâmpinate cu învățăturile simple ale Cuvântului lui Dumnezeu. Muncitorii, soldații,<br />

femeile și chiar copiii cunoșteau mai bine învățăturile Bibliei decât preoții și doctorii<br />

învățați.<br />

Contrastul dintre ucenicii Evangheliei și susținătorii superstițiilor papale nu era mai mic<br />

în rândurile învățaților decât între oamenii de rând.... „Împotriva apărătorilor în vârstă ai<br />

ierarhiei papale, care neglijaseră studiul limbilor și cultivarea literaturii ... era acum un<br />

tineret nobil, devotat studiului, cercetării Scripturii și familiarizat cu operele antichității.<br />

Având o minte activă, un suflet nobil și o inimă întreprinzătoare, acești tineri au acumulat în<br />

scurtă vreme atâtea cunoștințe, încât mult timp nimeni nu se putea măsura cu ei.... Ca<br />

urmare, atunci când acești tineri apărători ai Reformei se întâlneau cu învățații Romei, în<br />

121

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!