Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
ori mustrarea și dezaprobarea sunt aruncate asupra slujitorilor credincioși ai lui Dumnezeu,<br />
deoarece ei stau fără teamă în apărarea adevărului! Oamenii care nu sunt altceva decât<br />
agenții lui Satana sunt lăudați, lingușiți și priviți chiar ca martiri, în timp ce aceia care<br />
trebuiau respectați și susținuți pentru credincioșia lor față de Dumnezeu sunt părăsiți și lăsați<br />
singuri, priviți cu neîncredere și bănuială. Sfințenia falsificată, sfințirea falsă, își fac încă<br />
lucrarea de amăgire. Sub diverse forme ele dau pe față același spirit ca și în zilele lui Luther,<br />
îndepărtând mintea de la Scripturi și conducându-i pe oameni să urmeze mai degrabă<br />
propriile simțăminte și impresii decât să se supună ascultării de Legea lui Dumnezeu. Acesta<br />
este unul din planurile cele mai de succes ale lui Satana, de a arunca ocară asupra curăției și<br />
adevărului.<br />
Luther a apărat fără teamă Evanghelia de atacurile care au venit din toate părțile.<br />
Cuvântul lui Dumnezeu s-a dovedit o armă puternică în toate luptele. Cu acest Cuvânt a<br />
luptat împotriva autorității uzurpatoare a papei și a filozofiei raționaliste a scolasticilor, în<br />
timp ce stătea tare ca o stâncă împotriva fanatismului care căuta să se unească cu Reforma.<br />
Fiecare din aceste elemente împotrivitoare îndepărta în felul său Sfintele Scripturi și înălța<br />
înțelepciunea omenească, declarând-o izvor al cunoașterii și al adevărului religios.<br />
Raționalismul zeifică rațiunea și face din ea un criteriu pentru religie. Pretinzând că<br />
inspirația suveranului pontif a coborât într-o linie neîntreruptă de la apostoli și a rămas<br />
neschimbată de-a lungul timpului, romanismul face ca tot felul de absurdități și falsuri să fie<br />
ascunse sub sfințenia însărcinării apostolice. Inspirația pretinsă de Münzer și de tovarășii lui<br />
nu venea dintr-o sursă mai înaltă decât din capriciile imaginației, iar influența ei submina<br />
orice autoritate, omenească sau divină. Creștinismul adevărat primește Cuvântul lui<br />
Dumnezeu ca fiind marele tezaur al adevărului inspirat și piatra de încercare a oricărei<br />
inspirații.<br />
După întoarcerea de la Wartburg, Luther a terminat traducerea Noului Testament și<br />
Evanghelia a fost dată curând după aceea poporului german în propria limbă. Această<br />
traducere a fost primită cu mare bucurie de toți aceia care iubeau adevărul; dar a fost<br />
respinsă cu dispreț de aceia care au ales tradițiile omenești și poruncile oamenilor. Preoții s-<br />
au alarmat la gândul că oamenii de rând puteau să discute cu ei preceptele Cuvântului lui<br />
Dumnezeu și că urma să fie demascată propria neștiință. Armele rațiunii lor firești erau fără<br />
putere în fața săbiei Duhului. Roma și-a strâns întreaga ei autoritate pentru a zădărnici<br />
răspândirea Scripturilor; dar atât decretele, anatemele, cât și torturile erau zadarnice. Cu cât<br />
se condamna și se interzicea mai mult Biblia, cu atât mai mare era dorința oamenilor de a<br />
cunoaște ce îi învață ea în realitate. Toți aceia care puteau să citească erau dornici să<br />
studieze personal Cuvântul lui Dumnezeu. Îl luau cu ei, îl citeau, îl reciteau și nu se<br />
mulțumeau până când nu învățau pe dinafară părți din el. Noul Testament a fost primit cu<br />
mare interes. Văzând aceasta, Luther a început de îndată traducerea Vechiului Testament pe<br />
care îl publică fragmentat, pe măsura traducerii lui.<br />
120
Change language