Pentru a Termina Cursa_

prin interzicerea lucrării lui Luther în Germania, s-au hotărât să lupte împotriva Reformei cu
propriile ei arme. Ei aveau să susțină o dispută cu Zwingli și, prin aranjamentele făcute de ei
în această problemă, își asigurau victoria, alegând nu numai locul luptei, ci și judecătorii
care trebuiau să hotărască între părțile în discuție. Și dacă l-ar fi avut pe Zwingli în puterea
lor, s-ar fi îngrijit să nu le scape. Conducătorul adus astfel la tăcere, mișcarea putea fi repede
sfărâmată, nimicită. Acest plan a fost tăinuit însă cu grijă.
S-a hotărât ca disputa să se țină la Baden, dar Zwingli n-a fost de față. Membrii
consiliului din Zürich, suspectând planurile papistașilor și avertizați de rugurile aprinse în
cantoanele papale pentru mărturisitorii Evangheliei, n-au îngăduit pastorului lor să se
expună primejdiei. La Zürich, el era gata să-i întâlnească pe toți partizanii pe care Roma i-ar
fi putut trimite, dar să meargă la Baden, unde sângele martirilor pentru adevăr tocmai fusese
vărsat, însemna să meargă la moarte sigură. Oecolampadius și Haller au fost aleși să-l
reprezinte pe reformator, în timp ce faimosul dr.Eck, susținut de o oaste de doctori învățați
și prelați, era campionul Romei.
Deși Zwingli n-a fost prezent la conferință, influența lui a fost simțită. Toți secretarii au
fost aleși de papistași, iar altora le-a fost interzis să ia note sub pedeapsa cu moartea. Cu
toate acestea, Zwingli primea zilnic un raport cu privire la cele ce se spuneau la Baden. Un
student dintre cei prezenți la dispută făcea în fiecare seară un raport cu privire la
argumentele prezentate în acea zi. Alți doi studenți luau aceste note pentru a le duce
împreună cu scrisorile zilnice ale lui Oecolampadius lui Zwingli la Zürich. Reformatorul
răspundea, dând sfaturi și sugestii. Scrisorile lui erau scrise noaptea, iar studenții se
întorceau cu ele la Baden dimineața. Pentru a înșela vigilența gărzii care staționa la porțile
orașului, acești soli duceau pe cap coșuri cu păsări și li se îngăduia să treacă fără nici o
piedică.
În felul acesta Zwingli susținea lupta cu împotrivitorii lui înverșunați. El „a lucrat mai
mult”, spunea Myconius, „prin meditațiile, prin nopțile nedormite și prin sfatul pe care-l
transmitea la Baden decât ar fi făcut discutând personal cu dușmanii lui.” (D’Aubigne, b.11,
cap.13). Romaniștii, îmbătați de o biruință anticipată, veniseră la Baden îmbrăcați în
mantiile lor bogate și strălucitoare de podoabe. Ei ofereau cu larghețe mesele lor pline cu
cele mai scumpe delicatese și cu cele mai alese vinuri. Povara îndatoririlor ecleziastice era
ușurată prin veselie și chefuri. În contrast izbitor au apărut reformatorii, care erau priviți de
oameni puțin mai bine decât o grupă de cerșetori și a căror hrană simplă îi reținea prea puțin
la masă. Proprietarul lui Oecolampadius, având ocazia să-l vadă în cameră, îl găsea
totdeauna angajat în studiu sau în rugăciune și, minunându-se mult, raporta că ereticul era în
fond „foarte evlavios”.
La conferință „Eck a urcat la amvon cu îngâmfare, împodobit splendid, în timp ce umilul
Oecolampadius, îmbrăcat modest, a fost obligat să-și ocupe locul în fața adversarului pe un
scaun rudimentar” (Idem, b.11, cap.13). Glasul puternic al lui Eck și siguranța lui
113