07.07.2024 Views

Pentru a Termina Cursa_

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

scolastică. În cele din urmă am ajuns la această concluzie: trebuie să părăsești orice<br />

minciună și să înveți înțelesul simplu al Cuvântului lui Dumnezeu. După aceea am început<br />

să-I cer lui Dumnezeu lumina Sa, iar studiul Scripturilor a început să-mi fie mult mai ușor.”<br />

(Idem, b.8, cap.6)<br />

Învățătura predicată de Zwingli nu era primită de la Luther. Era învățătura lui Hristos.<br />

„Dacă Luther Îl predică pe Hristos”, spunea reformatorul elvețian, „el trebuie să facă ce fac<br />

și eu. Aceia pe care i-a adus el la Hristos sunt mai numeroși decât aceia pe care i-am adus<br />

eu. Dar lucrul acesta nu contează. Nu voi purta alt nume decât acela al lui Hristos, al cărui<br />

soldat sunt și numai El este Maestrul meu”. „Nu i-am scris niciodată lui Luther vreun cuvânt<br />

și nici el mie. Și de ce?... <strong>Pentru</strong> ca să se arate cât de mult este de acord Duhul lui<br />

Dumnezeu cu El Însuși, deoarece amândoi, fără să ne fi înțeles mai înainte, învățăm doctrina<br />

lui Hristos în același fel.” (D’Aubigne, b.8, cap.9).<br />

În anul 1516, Zwingli a fost invitat să devină predicator în mănăstirea din Einsiedeln.<br />

Aici avea să facă cunoștință mai de aproape cu stricăciunile Romei și urma să-și exercite<br />

influența ca reformator, această influență avea să fie simțită dincolo de Alpii lui natali.<br />

Printre atracțiile de seamă din Einsiedeln, era un chip al Fecioarei despre care se spunea că<br />

avea puterea de a face minuni. Deasupra porții de intrare a mănăstirii era o inscripție care<br />

glăsuia astfel: „Aici se poate obține o iertare deplină a păcatelor”.<br />

(Idem, b.8, cap.5). Întotdeauna veneau pelerini la racla Fecioarei; dar la marea sărbătoare<br />

anuală a sfințirii ei, mulțimile veneau din toate părțile Elveției și chiar din Franța și din<br />

Germania. Zwingli, profund mâhnit la vederea acestor lucruri, a folosit ocazia de a proclama<br />

libertatea prin Evanghelie acestor sclavi ai superstiției.<br />

„Să nu vă închipuiți”, spunea el, „că Dumnezeu este în acest templu mai mult decât în<br />

orice altă parte a creațiunii Sale. Oricare ar fi țara în care locuiți, Dumnezeu este lângă voi și<br />

vă aude.... Pot oare lucrările nefolositoare, pelerinajele lungi, darurile, icoanele, invocarea<br />

fecioarei sau a sfinților să vă asigure harul lui Dumnezeu?... Ce valoare are mulțimea<br />

cuvintelor cu care ne împodobim rugăciunile? De ce folos sunt o sutană lucioasă, o frunte<br />

împodobită, o haină lungă fluturând sau niște papuci brodați cu aur?... Dumnezeu privește la<br />

inimă, iar inimile noastre sunt departe de El”. „Hristos”, spunea el, „care S-a adus jertfă o<br />

singură dată pe cruce, este jertfa și victima aceea care a făcut ispășire pentru păcatele tuturor<br />

credincioșilor în toată veșnicia.” (Idem, b.8, cap.5)<br />

<strong>Pentru</strong> mulți dintre ascultători, aceste învățături nu erau bine venite. Era o dezamăgire<br />

cruntă să li se spună că drumul lor obositor a fost făcut în zadar. Ei nu puteau înțelege<br />

iertarea oferită în dar prin Isus Hristos. Erau mulțumiți cu vechiul drum spre ceruri pe care îl<br />

trasase Roma pentru ei. Ei nu se osteneau să caute ceva mai bun. Le era mai ușor să<br />

încredințeze mântuirea lor preoților și papei decât să caute curăția inimii.<br />

108

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!