Pentru a Termina Cursa_
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul. Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt. Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Dintre toate jocurile instituite de greci și romani, alergarea — cursele de întrecere — era jocul cel mai vechi, dar și cel mai mult prețuit. Ele erau urmărite de împărați, nobili și oameni de stat. La ele luau parte tineri de rang mare și bogați și ei nu se dădeau înapoi de la nici un efort sau disciplină care ar fi fost de trebuință spre a putea câștiga premiul.
Întrecerile erau conduse după regulamente stricte, de la care nu se admitea nici o abatere. Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenților pentru premiu trebuia mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, ce ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu strictețe. Pentru ca cineva să aibă vreo nădejde de a ajunge la biruință în aceste încercări ale puterii și vitezei, mușchii trebuia să fie tari și elastici, iar nervii bine stăpâniți. Orice mișcare trebuia să fie sigură, fiecare pas, iute și neșovăielnic; puterile fizice trebuia să atingă nivelul cel mai înalt.
Cu ocazia acestor întreceri, concurenții se expuneau unor riscuri mari. Când câștigătorul ajungea la țintă, aplauzele imensei mulțimi de spectatori sfâșiau aerul și trezeau ecoul printre dealurile și munții înconjurători. În fața tuturor spectatorilor, juriul îi înmâna însemnele biruinței — o cunună de lauri și o ramură de palmier pe care urma să o poarte în mâna dreaptă.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Capitolul 9 — Reformatorul Elvețian<br />
În alegerea uneltelor pentru reforma necesară bisericii se descoperă același plan divin ca<br />
și la întemeierea ei. Învățătorul ceresc i-a trecut cu vederea pe oamenii cei mari ai<br />
pământului, pe cei titrați și bogați, care erau obișnuiți să primească laude și omagii ca<br />
fruntași ai poporului. Ei erau atât de mândri și încrezători în ei înșiși pentru superioritatea<br />
lor îngâmfată, încât nu puteau fi aduși să simtă cu semenii lor și să devină colaboratori cu<br />
umilul Om din Nazaret. Pescarilor neînvățați, truditori din Galilea, le-a fost adresată<br />
chemarea: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. (Matei 4, 19). Acești<br />
ucenici erau bărbați umili și primitori de învățătură. Cu cât erau influențați mai puțin de<br />
învățătura rătăcită a vremii lor, cu atât mai cu succes putea Hristos să-i educe și să-i<br />
instruiască pentru slujirea Sa. Tot așa au stat lucrurile și în zilele marii Reforme.<br />
Reformatorii de seamă erau bărbați cu o viață umilă — bărbați care, dintre toți<br />
contemporanii lor, erau cei mai liberi de mândria rangului ce-l aveau, precum și de influența<br />
bigotismului și a preoției. Planul lui Dumnezeu este de a folosi unelte smerite pentru a<br />
împlini lucrări mari. Atunci slava nu va fi dată oamenilor, ci Aceluia care lucrează prin ei<br />
voința și înfăptuirea după buna Sa plăcere.<br />
La câteva săptămâni după nașterea lui Luther într-o colibă de mineri din Saxonia, Ulrich<br />
Zwingli s-a născut într-o colibă de păstori din Alpi. Împrejurările copilăriei lui Zwingli,<br />
precum și educația primilor săi ani au fost astfel încât să-l pregătească pentru misiunea lui<br />
viitoare. Crescut în mijlocul scenelor mărețe ale naturii, cu frumuseți sublime și<br />
maiestuoase, mintea i-a fost de timpuriu cuprinsă de simțământul măririi, puterii și<br />
maiestății lui Dumnezeu. Istoria faptelor de eroism petrecute în munții natali i-a aprins<br />
aspirațiile tinereții. Și alături de bunica lui evlavioasă asculta la cele câteva istorisiri biblice<br />
prețioase pe care aceasta le culesese dintre legendele și tradițiile bisericii. Cu un interes<br />
deosebit, el asculta faptele mari ale patriarhilor și profeților, ale păstorilor care vegheau<br />
asupra turmelor lor pe dealurile Palestinei, unde îngerii au vorbit cu ei despre Pruncul din<br />
Betleem și despre Omul Calvarului.<br />
Asemenea lui Johan Luther, tatăl lui Zwingli dorea o educație pentru fiul lui, așa că<br />
băiatul a părăsit de timpuriu văile natale. Mintea lui s-a dezvoltat repede și în scurtă vreme<br />
găsirea unor profesori competenți pentru a-l învăța a devenit o problemă. La vârsta de<br />
treisprezece ani a mers la Berna, care pe atunci avea cea mai celebră școală din Elveția. Aici<br />
însă, s-a ivit o primejdie care amenința să-i distrugă viitorul lui promițător. Eforturi hotărâte<br />
au fost făcute de niște călugări pentru a-l atrage într-o mânăstire. Călugării dominicani și<br />
franciscani erau pe atunci în luptă pentru a câștiga favoarea poporului. Astfel, ei încercau să<br />
și-o asigure prin fastul exterior al bisericilor, prin pompa ceremonialului lor și prin atracțiile<br />
renumitelor moaște și icoane făcătoare de minuni.<br />
106
Change language