CURS
fosfat (PALP). Cu alte cuvinte, succesiunea reacţiilor ce au loc este inversă cu cea acomponentei care realizează conversia aminoacidului în cetoacid:HO CH 3H 2 OE – NH 2 H 2 N – CH 2 – NECH 2 – O – P+R 2 – C – COOHIIO-CetoacidHO CH 3R 2 – C = N – CH 2 – NICOOHCH 2 – O – PE – NH 2ES 2 (Cetiminã)HO CH 3H 2 OR 2 – CH – N = CH – NICOOHCH 2 – O – PE – NH 2ES 2 (Aldiminã)HO CH 3R 2 – CH – NH 2ICOOH-Aminoacid+E – N = CH – NCH 2 – O – PEAminoacid-aminotransferazele sunt larg răspândite în ţesuturile vegetale şi animale,precum şi în microorganisme, în prezent cunoscându-se peste 30 de aminotransferazespecifice. Unele dintre ele sunt mai intens studiate, datorită importanţei lor practice. Printreacestea se numără alanin-aminotransferaza şi respectiv aspartat-aminotransferaza, enzime cecatalizează următoarele reacţii:
COOHICOOHICOOHICOOHICH 2 CH 2CH 2 CH 2IIPALPI ICH – NH 2 + CH 2C = O + CH 2II Aspartat-aminotransferaza I ICOOH C = O (TGO)COOH CH – NH 2IICOOHCOOHAcid aspartic Acid-cetoglutaricAcidoxalilaceticAcid glutamicCOOHICH – NH 2 +ICH 3AlaninãCOOHICH 2ICH 2IC = OICOOHAcid-cetoglutaricPALPAlanin-aminotransferaza(TGP)COOH COOHI IC = O + CH 2I ICH 3 CH 2ICH – NH 2ICOOHAcid Acid glutamicpiruvicDeterminarea activităţii acestor două enzime în serul sanguin se efectuează în modcurent în laboratoarele clinice pentru diagnosticul unor maladii ale ficatului şi inimii.În general, aminotransferazele prezintă o înaltă specificitate faţă de ambele substrate,având însă o mai mare afinitate faţă de cetoacid decât faţă de aminoacid (K M cetoacid < K Maminoacid). Pentru metabolismul proteic, transaminarea aminoacizilor prezintă o importanţădeosebită deoarece aceste reacţii fac parte din căile de degradare a unor aminoacizi şi, înacelaşi timp, de biosinteză a altora. Pe de altă parte, participarea -cetoacizilor face ca acestereacţii să reprezinte puncte de întretăiere ale căilor metabolismului proteic, glucidic şi lipidic.În urma acestor reacţii, alături de cetoacid, se formează acidul glutamic care, la rândul său sepoate dezamina oxidativ sau poate intra în alte căi de degradare sau biosinteză. Fiindreversibilă, reacţia de transaminare serveşte la biosinteza aminoacizilor neesenţiali prinutilizarea în calitate de precursori a acidului glutamic şi a -cetoacizilor corespunzători.Reacţiile de transaminare mai fac parte din unele secvenţe metabolice cum ar fi cele debiosinteză a ureei, acidului -aminobutiric etc.Transamidinarea şi transmetilarea aminoacizilorSpre deosebire de decarboxilare, dezaminare şi transaminare care se întâlnesc la toţiaminoacizii, reacţiile de transamidinare şi transmetilare sunt procese enzimatice pe care lesuferă doar unii aminoacizi, în urma lor formându-se o serie de compuşi cum ar fi creatina,
- Page 7 and 8: Acceptorul grupărilor monocarbonat
- Page 9 and 10: Biosinteza serineiO cale bine studi
- Page 11 and 12: Biosinteza izoleucineiCalea de bios
- Page 13 and 14: Biosinteza cisteineiCisteina se sin
- Page 15 and 16: NNH 2INNNO O OII II IICH 2 - O - P
- Page 17 and 18: Homoserina astfel formată suferă
- Page 19 and 20: Una din căile de biosinteză a aci
- Page 21 and 22: Biosinteza acidului glutamic şi gl
- Page 23 and 24: La E. coli această enzimă este in
- Page 25 and 26: În prezenţa unei reductaze specif
- Page 27 and 28: OIICH 3 - C ~ S - CoA+COOHICH 2ICH
- Page 29 and 30: CH 2 - NH 2I(CH 2 ) 3ICH - NH 2ICOO
- Page 31 and 32: COOH NADH+H+ NAD +HI2 OCH 2IGlutama
- Page 33 and 34: necesită pentru creşterea lor fen
- Page 35 and 36: FenilalaninãTHPNADP +O 2Fe 2+Tiroz
- Page 37 and 38: glicerol-3-fosfat. În ultima etap
- Page 39 and 40: HOP — O — C - COOHP - O - CH 2H
- Page 41 and 42: OHIH - C —--- NHIH - C - OHIH - C
- Page 43 and 44: AlaninãCisteinãCistinãGlicocolSe
- Page 45 and 46: dezaminante şi sunt NAD + sau NADP
- Page 47 and 48: deosebit de intens în cadavre unde
- Page 49 and 50: H 2 N - (CH 2 ) 3 - HN - (CH 2 ) 4
- Page 51 and 52: Melatonina este sintetizată în pi
- Page 53 and 54: Formarea aminelor biogene toxice po
- Page 55 and 56: Carnitina se întâlneşte în toat
- Page 57: Se formează o nouă bază Schiff
- Page 61 and 62: 1.5.99.2.Sarcozinã1.5.99.1.Glicoco
- Page 63 and 64: său, stimulează biosinteza carbam
- Page 65 and 66: NH 2IHN = CIH 2 ONH 2NHI HN NH 2 H
- Page 67 and 68: PurineAmineL-AminoaciziDezaminareDe
- Page 69 and 70: precursori în biosinteza glucozei.
- Page 71 and 72: GlicocolAlaninãSerinãTreoninãCis
- Page 73 and 74: a energiei din creatin-fosfat. Aces
- Page 75 and 76: Prin decarboxilare sub acţiunea am
- Page 77 and 78: CisteinãH 2 SNH 3PiruvatAcidsulfin
- Page 79 and 80: CH 2 - OHICH - NH 2ICOOHSerinãCO 2
- Page 81 and 82: numeroase puncte de conexiune într
- Page 83 and 84: Glutamat[O]Tirozin-aminotransferaza
- Page 85 and 86: HOHO -- CH 2 - CH - COOHINH 2CO 23,
- Page 87 and 88: Este interesant faptul că această
- Page 89 and 90: HO -- CH 2 - CH - COOHINH 2Tirozin
- Page 91 and 92: COOHIPirofosfatIOHAcid p-hidroxiben
- Page 93 and 94: HOH 3 C - OOIIIIOCH 3CH 3I-[-CH 2 -
- Page 95 and 96: Biosinteza proteinelorProcesul prop
- Page 97 and 98: Biosinteza propriu-zisă a proteine
- Page 99 and 100: MetGlyTre50 SAlaValSerARNtARN tARN
- Page 101 and 102: explică parţial „degenerarea co
- Page 103: Genã reglatoareGenã operatoareOPE
COOH
I
COOH
I
COOH
I
COOH
I
CH 2 CH 2
CH 2 CH 2
I
I
PALP
I I
CH – NH 2 + CH 2
C = O + CH 2
I
I Aspartat-aminotransferaza I I
COOH C = O (TGO)
COOH CH – NH 2
I
I
COOH
COOH
Acid aspartic Acid
-cetoglutaric
Acid
oxalilacetic
Acid glutamic
COOH
I
CH – NH 2 +
I
CH 3
Alaninã
COOH
I
CH 2
I
CH 2
I
C = O
I
COOH
Acid
-cetoglutaric
PALP
Alanin-aminotransferaza
(TGP)
COOH COOH
I I
C = O + CH 2
I I
CH 3 CH 2
I
CH – NH 2
I
COOH
Acid Acid glutamic
piruvic
Determinarea activităţii acestor două enzime în serul sanguin se efectuează în mod
curent în laboratoarele clinice pentru diagnosticul unor maladii ale ficatului şi inimii.
În general, aminotransferazele prezintă o înaltă specificitate faţă de ambele substrate,
având însă o mai mare afinitate faţă de cetoacid decât faţă de aminoacid (K M cetoacid < K M
aminoacid). Pentru metabolismul proteic, transaminarea aminoacizilor prezintă o importanţă
deosebită deoarece aceste reacţii fac parte din căile de degradare a unor aminoacizi şi, în
acelaşi timp, de biosinteză a altora. Pe de altă parte, participarea -cetoacizilor face ca aceste
reacţii să reprezinte puncte de întretăiere ale căilor metabolismului proteic, glucidic şi lipidic.
În urma acestor reacţii, alături de cetoacid, se formează acidul glutamic care, la rândul său se
poate dezamina oxidativ sau poate intra în alte căi de degradare sau biosinteză. Fiind
reversibilă, reacţia de transaminare serveşte la biosinteza aminoacizilor neesenţiali prin
utilizarea în calitate de precursori a acidului glutamic şi a -cetoacizilor corespunzători.
Reacţiile de transaminare mai fac parte din unele secvenţe metabolice cum ar fi cele de
biosinteză a ureei, acidului -aminobutiric etc.
Transamidinarea şi transmetilarea aminoacizilor
Spre deosebire de decarboxilare, dezaminare şi transaminare care se întâlnesc la toţi
aminoacizii, reacţiile de transamidinare şi transmetilare sunt procese enzimatice pe care le
suferă doar unii aminoacizi, în urma lor formându-se o serie de compuşi cum ar fi creatina,