CURS
Share Embed Flag
Download ePaper

CURS

crinafavu73
25.05.2024 Views

Enzimele din cealaltă categorie sunt specifice D-aminoacizilor, se numesc D-aminoacid-oxidaze, au drept cofactor FAD-ul şi sunt localizate în microsomii hepatocitelor:R – CH – COOHINH 2-AminoacidE–FAD E–FADH 2D-aminoacid-oxidazaR – C – COOHO II-Cetoacid+ NH 3Flavin-nucleotidele reduse ale acestor oxidaze (FMNH 2 şi FADH 2 ) reacţionează directcu oxigenul molecular cu formarea peroxidului de hidrogen care, la rândul său, estedescompus de către catalază în apă şi oxigen. Acest proces conjugat se realizează înperoxisomii hepatocitelor.d) Dezaminarea desaturantă este procesul prin care aminoacizii eliberează azotulaminic sub formă de amoniac cu formarea acizilor nesaturaţi corespunzători:NH 3R – CH 2 – CH – COOHINH 2AminoacidR – CH = CH – COOHAcid -nesaturatDecarboxilarea aminoacizilorProcesul de eliminare a grupelor –COOH din moleculele aminoacizilor este catalizatde enzime specifice numite aminoacid-decarboxilaze care conţin în calitate de cofactorpiridoxal-fosfatul. Prin decarboxilare, aminoacizii proteinogeni formează monoamine,diamine, - şi -aminoacizi etc., în funcţie de structura chimică a aminoacidului supusdecarboxilării. Reacţia generală de decarboxilare a aminoacizilor poate fi reprezentată astfel:R – CH – COOHINH 2-AminoacidCO 2Aminoacid-decarboxilazaR – CH 2 – NH 2AminãAminoacizii diaminomonocarboxilici formează prin decarboxilare diaminelecorespunzătoare. Astfel, prin decarbo-xilarea lizinei se formează cadaverina, iar ornitina treceîn putresceină. Aceste diamine au un miros specific, iar procesul de decarboxilare este

deosebit de intens în cadavre unde se realizează sub acţiunea decarboxilazelor din microflorade putrefacţie. Mirosul specific de cadavru este datorat diaminelor care se formează încantităţi crescute:H 2 N – (CH 2 ) 4 – CH – COOHCO 2INH 2 Lezin-decarboxilazaLizinãH 2 N – (CH 2 ) 5 – NH 2CadaverinãCO 2H 2 N – (CH 2 ) 3 – CH – COOHIH 2 N – (CH 2 ) 4 – NH 2NH 2Ornitin-decarboxilazaOrnitinãPutresceinãPutresceina se mai formează şi prin decarboxilarea argininei. În acest caz se formeazămai întâi agmatina în calitate de compus intermediar, iar aceasta se descompune prin hidrolizăîn uree şi putresceină:H 2 N– C – NH – (CH 2 ) 3 – CH 2 – NH 2IINHAgmatinãH 2 OCO 2H 2 N– C – NH – (CH 2 ) 3 – CH – COOHIIINHArginindecarboxilazaNH 2ArgininãAgmatin-ureohidrolazaH 2 N – (CH 2 ) 4 – NH 2 H 2 N – C – NH 2+ IIOPutresceinãUreeDecarboxilarea lizinei, argininei şi ornitinei se realizează şi in vivo. Diaminelerezultate nu se acumulează însă ci sunt utilizate de organism în calitate de precursori înbiosinteza unor poliamine biologic active cum ar fi spermina şi spermidina. Acestea seîntâlnesc în cantităţi apreciabile în unele ţesuturi (ficat, pancreas, plămâni etc.) şi în unelemicroorganisme (Escherichia coli, Aspergillus nidulans etc.). Biosinteza poliaminelor maiutilizează în calitate de precursor, alături de diamine şi propilamina. Aceasta din urmă seformează în organism sub formă de S-adenozil-metilmercapto-propilamină prindecarboxilarea S-adenozil-metioniei:

deosebit de intens în cadavre unde se realizează sub acţiunea decarboxilazelor din microflora

de putrefacţie. Mirosul specific de cadavru este datorat diaminelor care se formează în

cantităţi crescute:

H 2 N – (CH 2 ) 4 – CH – COOH

CO 2

I

NH 2 Lezin-decarboxilaza

Lizinã

H 2 N – (CH 2 ) 5 – NH 2

Cadaverinã

CO 2

H 2 N – (CH 2 ) 3 – CH – COOH

I

H 2 N – (CH 2 ) 4 – NH 2

NH 2

Ornitin-decarboxilaza

Ornitinã

Putresceinã

Putresceina se mai formează şi prin decarboxilarea argininei. În acest caz se formează

mai întâi agmatina în calitate de compus intermediar, iar aceasta se descompune prin hidroliză

în uree şi putresceină:

H 2 N– C – NH – (CH 2 ) 3 – CH 2 – NH 2

II

NH

Agmatinã

H 2 O

CO 2

H 2 N– C – NH – (CH 2 ) 3 – CH – COOH

II

I

NH

Arginindecarboxilaza

NH 2

Argininã

Agmatin-ureohidrolaza

H 2 N – (CH 2 ) 4 – NH 2 H 2 N – C – NH 2

+ II

O

Putresceinã

Uree

Decarboxilarea lizinei, argininei şi ornitinei se realizează şi in vivo. Diaminele

rezultate nu se acumulează însă ci sunt utilizate de organism în calitate de precursori în

biosinteza unor poliamine biologic active cum ar fi spermina şi spermidina. Acestea se

întâlnesc în cantităţi apreciabile în unele ţesuturi (ficat, pancreas, plămâni etc.) şi în unele

microorganisme (Escherichia coli, Aspergillus nidulans etc.). Biosinteza poliaminelor mai

utilizează în calitate de precursor, alături de diamine şi propilamina. Aceasta din urmă se

formează în organism sub formă de S-adenozil-metilmercapto-propilamină prin

decarboxilarea S-adenozil-metioniei:

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!