Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

însă în mod cronologic evenimentele de la Aurelian (270) până la Focas
(610),observăm că și această teorie s-a transformat în mit. Prima “năvălire a
popoarelor migratoare” o putem consemna sub domnia lui Heracliu când
populații migratoare pașnice se așazăîn sudul Dunării. In schimb,hunii
(masageții de altă dată) erau o ceată de călăreți conduși de o aristocrație
militară care visa bogății și cuceriri, dar care până la urmă s-a risipit 210 ®.
Avarii (neam scitic) erau organizați tot pe aceleași principii. Ambele forțe au
urmărit stoarcerea aurului de la împărații bizantini și nu ocuparea Imperiului
Bizantin. împărații îi foloseau pentru protecția granițelor. Hunii și avarii n-au
năvălit pe teritoriile Daciei Traiane și n-au ocupat ținuturile nord tracice din
Moldova, Bucovina, Maramureș, Crișana, Ardeal, Muntenia, Oltenia, Banat,
Tracia sau Macedonia, ei și-au așezat taberele în Câmpia Banatului în Dacia de
sud vest, conform izvoarelor istorice. Gepizii, după majoritatea istoricilor, nu
intră în rândul populațiilor migratoare. De la 270 până la 610, timp de 340 de
ani așa zisa “năvălire a popoarelor migratoare” se reduce la sârbo-croații care
n-au năvălit, ci s-au așezat în mod pașnic între autohtoni acceptați de către ei.
Presiunea militară, împotriva imperiului, a fost
99 realizată și după 270 tot de către neamurile nord tracice care formaseră
coaliția antiromană cu centrul în Moldova. Teritoriile nord tracice din Ardeal,
Oltenia, Banat, Câmpia Tisei, Crișana Muntenia, Moldova aveau legături
strânse comerciale, economice, și politice cu Imperiul Bizantin. Aceste relații
erau vitale pentru ambele părți. Revolta lui Focas, pornită de pe ambele maluri
ale Dunării, sprijinită de către populație și armată a lăsat o puternică impresie în
societate. Forța socială care a cutremurat imperiul a fost populația băștinașă
traco-romanică care cunoscuse cea mai cruntă umilire, sărăcia, fiind adusă la
starea de sclavie s-au răsculat.
2.50. Heradiu (610-641)
In cei 31 de ani de domnie a continuat realizările revoluționare
începute de Focas prin reforme sociale, economice și politice care au asigurat
stabilitatea imperiului 21015 . în anii 611-612 reface relațiile economice și
comerciale interne și externe. Echilibrează finanțele, structurile administrative
locale și reorganizează cancelaria imperială. Urmărește menținerea unui
echilibru social, încurajează în continuare renașterea clasei mici și mijlocii.
Continuă reforma radicală ralizată de Focas în organizarea teritoriilor, a
administrației provinciale, urmărind o descentralizare echilibrată și potolește
excesele liberalizării în viața economică și socială. A consolidat provinciile
numite theme, formate de Focas. Această autonomie locală, dată unor regiuni,