Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

persană, în favoarea Imperiului Bizantin. Toată activitatea militară se
deplasează la Dunăre. în 584 avarii pornesc din zona Sirmium și vor să ocupe
Tesalonițdar sunt respinși de către Mauriciu. Baian intră din nou în Moesia și
Tracia și ajunge până la Constantinopol, dar lângă Adrianopol este oprit și
respins 197 ’. In timpul unor lupte, cu ocazia unor retrageri a forțelor imperiale,
un soldat rostește cuvintele “toma, toma fratre”. Despre această expresie s-a
vorbit mult, toți cărturarii sunt de acord că aparține romanității răsăritene,
idiomurilor ei. Față de cele cunoscute până în prezent venim cu următoarele 197b :
Dacă expresia a derutat toată armata imperială, și a luat-o la fugă,
însemna că ea era constituită din ostași de neam traco-romanic, din băștinași;
prezența elementului autohton traco-romanic, în armata imperială, justifică
adevărul istoric că trupele imperiale erau recrutate din Sciția Minor, Tracia,
Tesalia, Macedonia, Moesia, Dacia Ripensis, Illiria, Panonnia ținuturi istorice
tracice care formau Imperiul Bizantin. Aceste cuvinte nu pot fi considerate
primele forme din limba română, ci, din contră, cuvinte străvechi care atestă
continuitatea tracică și legătura armonioasă cu romanica; romanitatea n-a
desființat idiomul tracic din nordul și sudul Dunării, ci l-a folosit ca instrument
de legătură infiuențân- du-1; expresia s-a păstrat până în zilele noastre
neschimbată, timp de 1400 de ani, și astăzi în idiomul popular al romanității
răsăritene se spune “’ntoamă,’ntoamă frate” când vrei să spui “cuiva” să
întoarcă, să
96
dea înapoi, să restituie” 198 .
Mauriciu se confruntă cu incursiunile avarilor pornite din Câmpia
Banatului, până în anul 602, timp în care se revoltau și sclavii, țăranii de pe
ambele maluri ale Dunării, care nu mai puteau suporta sărăcia. De aceea
împăratul voia să pună capăt acestor incursiuni de pradă de pe malul stâng al
Dunării. In anul 592 Priscus întreprinde o expediție victorioasă la nordul
Dunării, în Banat, și populația se liniștește o vreme. Pedepsește pe Ardagast
întrucât cu băștinașii săi, sclavi, care practic nu aveau ce mânca, plecaseră ca să
facă prăzi în sudul Dunării 199 . Comanda trupelor de la Dunăre este preluată de
către fratele împăratului, Petru, care încearcă reluarea acțiunilor în sudul
Banatului dar suferă un eșec. Este readus Priscus în fruntea armatei. Potolește
pe avari și ocupă Sirmium. Este liniște până în 599 când avarii, pornind din
Câmpia Banatului, intră în sudul Dunării, iar populația sărăcită îi primește fără
ostilitate. Mauriciu poartă tratative, plătește tribut și avarii se retrag 200 . Priscus,
la 601, pornește din Singidunum cu o armată împotriva avarilor și obține o