Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

475 și Zenon fuge în Isauria. Basilicus se proclamă împărat,dar în 476 este
înlăturat. Zenon revine la Constantinopol, în toamna anului 476, profitând de
faptul că Imperiul Roman de Apus se prăbușea sub acțiunile prietenului
său,Odoacru 172 . La 28 august 476, Odoacru ocupă Ravena și trimite insignele
imperiale la Constantinopol. Zenon numește pe Odoacru magister militum per
Italium, o recunoaștere formală a autorității imperiale de la Constantinopol
asupra Italiei. Din acest moment istoric, majoritatea istoricilor consideră
împărații din Constantinopol drept singurii succesori și moștenitori ai tradiției
politice a cezarilor romani. Paradoxal, dar adevărat, Imperiul Roman de
Răsărit, unde băștinașii de origine tracică formau majoritatea populației, unde
aproape toți împărații erau de neam tracic, a știut să ducă cu demnitate și să
prețuiască atât tradițiile romane cât și cele autohtone tracice, realizându-se una
dintre cele mai inimoase osmoze a celor două civilizații și culturi născându-se
astfel romanitatea răsăriteană 173 .
Zenon are greutăți din partea getogoților. Theodoric, din neamul
Amalilor, crescut la Constantinopol, la moartea tatălui său,este recunoscut ca
rege. Theodoric Amalul împreună cu un alt get, Theodoric Strabo, îl atacă pe
Zenon 174 . Acesta atrage de partea sa pe Theodoric Strabo în timp ce Theodoric
Amalul ocupă Macedonia. Zenon cedează și-i acordă importante demnități în
stat, oferindu-i, în 483, provincia Moesia. Aceasta face să-i crească
popularitatea și autoritatea lui Theodoric Amalul. De aceea este sprijinit de
geții din nordul și sudul Dunării. Ca să scape de personalitatea și popularitatea
lui Theodoric Amalul și să echilibreze situația, Zenon îl investește cu
guvernarea Italiei și îi conferă titlul de magister militum per Italium, la 488, în
locul lui Odoacru care s-a rupt de autoritatea Constantinopolului 175 . Prin
plecarea lui Theodoric Amalul spre Italia, Imperiul Roman de Răsărit a
“scăpat” de o personalitate care putea oricând să aducă schimbări importante în
structura și organizarea lui. Forța de care dispunea Theodoric Amalul,scoate în
evidență faptul că elementul autohton traco-romanic era preponderent în
Imperiului Roman de Răsărit, în Imperiul Bizantin.
In vara anului 489, Theodoric Amalul pătrunde în Italia cu armata sa
formată din autohtonii de pe ambele maluri ale Dunării de Jos. Odoacru este
bătut succesiv: 489 la Isonzo; septembrie 489 la Verona și în 490 la
89
Adda. Odoacru este obligat să se retragă la Ravena până în 493, când este
asediat de către Theodoric. Odoacru acceptă până la urmă compromisul oferit
de Theodoric Amalul, ei urmând să stăpânească împreună Italia. Odoacru este
asasinat la 5 martie 493. Theodoric Amalul rămâne singur stăpân în Italia și
formează regatul geto-ostrogot. Devine Theodoric cel Mare. Moare la 30