Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
colaborează cu conducătorul trupelpr nord tracice. Constantin, supărat căLicinus nu-i atacă, trece peste teritoriul lui Licinus. Carpo-getogoții, prin maimulte detașamente, în 324, sub comanda regelui Alica (a lui Lica, nume getodacic,regăsit și azi în Moldova) sunt aliații lui Licinus în luptele de laChrysopolis. După înfrângere, Licinus ține legătura cu carpo-getogoții, sperândsă se refugieze la ei și împreună să-l înlăture pe Constantin 128 .După 324, când rămâne singur împărat, Constantin duce o politicăexternă activă și urmărește atragerea în sfera de influență a imperiuluineamurilor nord tracice. Profită de atacul carpo-getogoților, din 332.Cunoscându-le tactica, îi lasă să înainteze spre Tracia,îi atacă și-i respinge, apoile impune încheierea unui tratat de alianță și de pace. Carpo-getogoții,care eraualiații lui Licinus,devin aliații lui Constantin. Pentru pecetluirea tratatului depace, la curtea lui Constantin este trimis reprezentantul regelui Araric care secrede că fusese chiar Atanaric, regele73 de mai târziu al getogoților. Dar în același timp, în 322, getogoții intervin înDacia apuseană, în Banatul de sud-vest, în sprijinul limiganților care erau înconflict cu pătura conducătoare a arcaraganților 129 . Arcaraganții îitransformaseră pe supuși în sclavi și le impuseseră creștinismul. Constantinintervine prin fiul său Constantinus II cezar. Cele două pături sociale, limiganțiiși arcaraganții se înțeleg, iar forțele getogote se retrag. Limiganții, dupăvictorie, n-au uitat conflictul, i-au alungat pe stăpânii lor exploatatori șiaroganți 130 . Limiganții erau “locuitori aflați pe unul și pe celălalt mal alDunării” 131 . Ca etnie sunt acceptați ca dacoromâni, iar arcaraganții sarmațiiasigi. Oricum, aparțin neamurilor nord tracice 132 . După acest episod,Constantin revizuiește și definitivează tratatul (foedus) cu carpo-getogoții pecare îi atrage de partea imperiului ca și aliați (foederati) și dau romanilor40.000 de mercenari. Primesc în schimb subsidii anuale în bani și alimente șiau dreptul să facă negoț în târgurile romane de pe ambele maluri ale Dunării.Era un tip de alianță prin care Constantin a știut ca și Aurelian să atragă departea sa cea mai importantă forță militară europeană, din afara imperiului.Tratatul încheiat se va menține timp de 32 de ani, până la uzurpatorulProcopius, 364, când forțele nord tracice atacă imperiul sprijinind pe Procopius.Fosta Dacie romană devine un Vorland în fața imperiului care realiza legăturaîntre sudul și nordul Dunării prin Dacia Repensis și Moesia Prima. La vest,Dacia apuseană era în alianță cu Constantin din 322 133 . Se poate spune că, dinanul 332, Constantin,prin politica sa externă realizase o alianță trainică cu daciiliberi, transformându-i în aliați, situație în care Constantin poate să treacă laconstruirea unui pod peste Dunăre, la Sucidava-Oescus, la fortificare a Dunăriipe ambele maluri, în dreptul Daciei Ripensis, Moesiei Prima și Daciei fostăromană 134 . Prin toate reformele religioase, politice și militare Constantinangajează popoarele nord și sud tracice la întărirea, menținerea și apărarea
Imperiului Roman.Constantin, inițiatorul și creatorul unor reforme revoluționare, aveanevoie și de o nouă capitală, pentru el Roma însemna trecutul, însemnaconservatorism și corupție. Voia ca noua capitală să fie amplasată acolo undeforțele noi se afirmau, unde resursele umane și materiale erau nelimitate.Astfel, în 11 mai 330 se inaugurează oficial și sunt instalate autoritățileadministrative și politice în “A doua Romă”, “Noua Romă”, în vechea cetateBizanț, numită după aceea Constantinopol 135 .74Mutarea capitalei imperiului în Balcani avusese o importanță hotărâtoare pentrupopoarele tracice, pentru romanitatea răsăriteană. Prin măsura luată,s-a datposibilitate culturii și civilizației tracice, civilizație cu tradiții neolitice, să secontopească cu civilizația și cultura romană,născându-se o nouă civilizațiebizantină, traco-romană, care dăinuiește până în zilele noastre 136 . Locuitoriicapitalei noi și după aceea ai Imperiului de Răsărit se numeau “bizantini” sau“romei”, romani care aparțineau Romei noi. Cine erau acești bizantini? Scitogețiidin Sciția Minor, geto-dacii din cele două Dacii sud dunărene și din celedouă Moesii, tracii, macedonenii, tesalienii, dardanii, ilirii, epiroții, grecii,funcționarii și colonii aduși din altă parte a imperiului. Ei erau aceea careasigurau buna funcționare a economiei agrare, a comerțului și transportului, eiconstruiau case, palate și drumuri, ei aprovizionau armata cu echipament,hrană, arme și ostași. In momentul inaugurării noii capitale, s-au organizatserbări pompoase; legate de tradițiile acestor popoare autohtone și decreștinism. Tradițiile creștinismului păleau față de profunzimea mitică șicosmică a tradițiilor neamurilor trace. Creștinismul primește tradițiile religioasestrăvechi și le transformă în interesele sale. Moștenirea răsăriteană a permisdezvoltarea unui creștinism popular, care nu numai că a rezistat interminabileiterori a istoriei, dar avut și un întreg univers de valori religioase și artistice, alecăror rădăcini pornesc din neolitic 137 . La ceremonia organizată, Constantin erareprezentat ca împărat al creștinilor și al religiilor tradiționale. Galeriu afirmasecă dorește să realizeze Imperiul Dacic însă Constantin, fără să afirme,înfaptuise Imperiul Romanității Răsăritene, o osmoză a culturii și civilizațiilortracice și romane. Constantin a considerat terminată misiunea istorică a Romeiîn lume.și a încurajat forța nouă care se afirmase în imperiu, forță pe care agăsit-o în creștinism și în neamurile tracice care populau Peninsula Balcanică șinordul Dunării 138 .După ce a consolidat stabilitatea imperiului asigurându-i pacea șiînflorirea vieții materiale și spirituale, Constantin s-a pregătit cu aceleași
- Page 21 and 22: dacilor” 44 .1.4. Școala lingvis
- Page 23 and 24: cu 49.649 de cuvinte, împărțite,
- Page 25 and 26: 1.5. Geneza traco-romanică a roman
- Page 27 and 28: obținut avantaje remarcabile, ocup
- Page 29 and 30: lapidar că Sciția a fost, pentru
- Page 31 and 32: Datorită războaielor îndelungate
- Page 33 and 34: eliberare a teritoriilor ocupate, c
- Page 35 and 36: Traian a crezut căprin opera lui d
- Page 37 and 38: mai târziu, în 123, a format Daci
- Page 39 and 40: dat în mare primejdie fiind atacat
- Page 41 and 42: conduce imperiul 87 de zile 44b .2.
- Page 43 and 44: introduc responsabilitățile colec
- Page 45 and 46: exterior, la Dunărea de Jos, se î
- Page 47 and 48: administrative, iar legiunile erau
- Page 49 and 50: dacilor 63 . Statul format din prov
- Page 51 and 52: Dar generalii care conduceau trupel
- Page 53 and 54: Fig. 19. Imperiul Roman, Dacia Rega
- Page 55 and 56: tendențios de către unele cercuri
- Page 57 and 58: Fig. 20. Hartă ce reprezintă prin
- Page 59 and 60: asigurat numai printr-o alianță c
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117 and 118: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
- Page 121 and 122: noi state. în primul rând, state
Imperiului Roman.
Constantin, inițiatorul și creatorul unor reforme revoluționare, avea
nevoie și de o nouă capitală, pentru el Roma însemna trecutul, însemna
conservatorism și corupție. Voia ca noua capitală să fie amplasată acolo unde
forțele noi se afirmau, unde resursele umane și materiale erau nelimitate.
Astfel, în 11 mai 330 se inaugurează oficial și sunt instalate autoritățile
administrative și politice în “A doua Romă”, “Noua Romă”, în vechea cetate
Bizanț, numită după aceea Constantinopol 135 .
74
Mutarea capitalei imperiului în Balcani avusese o importanță hotărâtoare pentru
popoarele tracice, pentru romanitatea răsăriteană. Prin măsura luată,s-a dat
posibilitate culturii și civilizației tracice, civilizație cu tradiții neolitice, să se
contopească cu civilizația și cultura romană,născându-se o nouă civilizație
bizantină, traco-romană, care dăinuiește până în zilele noastre 136 . Locuitorii
capitalei noi și după aceea ai Imperiului de Răsărit se numeau “bizantini” sau
“romei”, romani care aparțineau Romei noi. Cine erau acești bizantini? Scitogeții
din Sciția Minor, geto-dacii din cele două Dacii sud dunărene și din cele
două Moesii, tracii, macedonenii, tesalienii, dardanii, ilirii, epiroții, grecii,
funcționarii și colonii aduși din altă parte a imperiului. Ei erau aceea care
asigurau buna funcționare a economiei agrare, a comerțului și transportului, ei
construiau case, palate și drumuri, ei aprovizionau armata cu echipament,
hrană, arme și ostași. In momentul inaugurării noii capitale, s-au organizat
serbări pompoase; legate de tradițiile acestor popoare autohtone și de
creștinism. Tradițiile creștinismului păleau față de profunzimea mitică și
cosmică a tradițiilor neamurilor trace. Creștinismul primește tradițiile religioase
străvechi și le transformă în interesele sale. Moștenirea răsăriteană a permis
dezvoltarea unui creștinism popular, care nu numai că a rezistat interminabilei
terori a istoriei, dar avut și un întreg univers de valori religioase și artistice, ale
căror rădăcini pornesc din neolitic 137 . La ceremonia organizată, Constantin era
reprezentat ca împărat al creștinilor și al religiilor tradiționale. Galeriu afirmase
că dorește să realizeze Imperiul Dacic însă Constantin, fără să afirme,
înfaptuise Imperiul Romanității Răsăritene, o osmoză a culturii și civilizațiilor
tracice și romane. Constantin a considerat terminată misiunea istorică a Romei
în lume.și a încurajat forța nouă care se afirmase în imperiu, forță pe care a
găsit-o în creștinism și în neamurile tracice care populau Peninsula Balcanică și
nordul Dunării 138 .
După ce a consolidat stabilitatea imperiului asigurându-i pacea și
înflorirea vieții materiale și spirituale, Constantin s-a pregătit cu aceleași
Change language