Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Etapa 1,306-312. In această perioadă Constantin îmbrățișa religia
tradițională a Imperiului Roman, dar, în mod cert, profund influențat de religia
tracilor transmisă de mama lui, Elena. Tatăl său, Constantinius, monoteist, legat
de religia strămoșilor săi, l-a îndrumat pe Constantin să nu persecute pe
creștini. Constantin,după moartea socrului său, Maximianus (310), nu se mai
consideră legat de dinastia Herculiană, întemeiată de acesta, alegându-și zeu
protector “Soarele neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul dinastiei lui Claudius
Gothicus, din care pretindea că descinde (origine tracică). Ca și Aurelian, care
decretase oficial cultul monoteist al Soarelui, Constantin privea Soarele ca un
loc care făcea legătura între divinitatea supremă și oameni. Etapa a Il-a, 312-
324: Constantin, în 312, întreprinde o schimbare în politica religioasă. Odată
învins,Maxentius are posibilitatea să facă primul pas de adeziune față de
creștinism, fără să renunțe însă la concepția monoteistă a cultului Soarelui. De
ce acest pas contrar politicii religioase a lui Dioclețian? Constantin considera că
religia nu face diferențe etnice, odată ce ești creștin aparții aceluiași univers
spiritual, social și statal. Considera că printr-o religie universală Imperiul
Roman poate asigura unitatea în cadrul său. în 313 emite, împreună cu Licinus,
Edictul de la Milano, un act prin care atrage cultul creștin încurajând
sincretismul între religiile tradiționale din Imperiu și creștinism. Se proclamă
egalitatea între toate religiile, creștinismul devine o religie liberă. Clerul e scutit
de obligațiile personale (muneriă), este apărat și protejat, are dreptul de azil de
care se bucurau sanctuarele credințelor tradiționale și se extinde și asupra celor
creștine. Se interzice efectuarea sacrificiilor în cadrul religiilor arhaice (creștinismul
acceptase sacrificiul lui Hristos). Sunt apărați săracii împotriva celor
bogați etc. Constantin proclamă o zi de repaus pentru cetățenii
71 imperiului, prima zi din săptămână, ziua “Soarelui” devine duminica, ziua
Domnului. Etapa a IlI-a, 324.337: Constantin, după victoria definitivă asupra
lui Licinus, anulează toate dispozițiile anterioare date împotriva creștinilor și a
altor credințe persecutate. Funcții înalte sunt încredințate și creștinilor.
Episcopii devin consilieri imperiali, acționează pentru unitatea bisericii ca să
asigure unitatea imperiului, a statului. Caută să atragă de partea sa personalități
de fhinte,ca renumitul istoric Eusebiu din Cazareea Palestinei, episcopul
Eusebiu din Nicomedia etc. Preotul din Alexandria, care nega divinitatea lui
Hristos, este silit să părăsească Alexandria și trecuse în Asia,unde își propaga
credința. Urmărind supunerea bisericii scopului statului Constantin urmărește
să înlăture dezbinarea prin convocarea episcopilor creștini într-un Sinod.
Astfel, în 325 se ține primul Sinod ecumenic de laNiceea. Participă 300 de
episcopi din Asia, Egipt, Macedonia, Tracia, Sciția, Dacia, Illiria, Pannonia,
Moesia etc. împăratul deschide Sinodul și preia conducerea supremă a