Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

Etapa 1,306-312. In această perioadă Constantin îmbrățișa religiatradițională a Imperiului Roman, dar, în mod cert, profund influențat de religiatracilor transmisă de mama lui, Elena. Tatăl său, Constantinius, monoteist, legatde religia strămoșilor săi, l-a îndrumat pe Constantin să nu persecute pecreștini. Constantin,după moartea socrului său, Maximianus (310), nu se maiconsideră legat de dinastia Herculiană, întemeiată de acesta, alegându-și zeuprotector “Soarele neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul dinastiei lui ClaudiusGothicus, din care pretindea că descinde (origine tracică). Ca și Aurelian, caredecretase oficial cultul monoteist al Soarelui, Constantin privea Soarele ca unloc care făcea legătura între divinitatea supremă și oameni. Etapa a Il-a, 312-324: Constantin, în 312, întreprinde o schimbare în politica religioasă. Odatăînvins,Maxentius are posibilitatea să facă primul pas de adeziune față decreștinism, fără să renunțe însă la concepția monoteistă a cultului Soarelui. Dece acest pas contrar politicii religioase a lui Dioclețian? Constantin considera căreligia nu face diferențe etnice, odată ce ești creștin aparții aceluiași universspiritual, social și statal. Considera că printr-o religie universală ImperiulRoman poate asigura unitatea în cadrul său. în 313 emite, împreună cu Licinus,Edictul de la Milano, un act prin care atrage cultul creștin încurajândsincretismul între religiile tradiționale din Imperiu și creștinism. Se proclamăegalitatea între toate religiile, creștinismul devine o religie liberă. Clerul e scutitde obligațiile personale (muneriă), este apărat și protejat, are dreptul de azil decare se bucurau sanctuarele credințelor tradiționale și se extinde și asupra celorcreștine. Se interzice efectuarea sacrificiilor în cadrul religiilor arhaice (creștinismulacceptase sacrificiul lui Hristos). Sunt apărați săracii împotriva celorbogați etc. Constantin proclamă o zi de repaus pentru cetățenii71 imperiului, prima zi din săptămână, ziua “Soarelui” devine duminica, ziuaDomnului. Etapa a IlI-a, 324.337: Constantin, după victoria definitivă asupralui Licinus, anulează toate dispozițiile anterioare date împotriva creștinilor și aaltor credințe persecutate. Funcții înalte sunt încredințate și creștinilor.Episcopii devin consilieri imperiali, acționează pentru unitatea bisericii ca săasigure unitatea imperiului, a statului. Caută să atragă de partea sa personalitățide fhinte,ca renumitul istoric Eusebiu din Cazareea Palestinei, episcopulEusebiu din Nicomedia etc. Preotul din Alexandria, care nega divinitatea luiHristos, este silit să părăsească Alexandria și trecuse în Asia,unde își propagacredința. Urmărind supunerea bisericii scopului statului Constantin urmăreștesă înlăture dezbinarea prin convocarea episcopilor creștini într-un Sinod.Astfel, în 325 se ține primul Sinod ecumenic de laNiceea. Participă 300 deepiscopi din Asia, Egipt, Macedonia, Tracia, Sciția, Dacia, Illiria, Pannonia,Moesia etc. împăratul deschide Sinodul și preia conducerea supremă a

dezbaterilor. Decizii luate: Dumnezeu Fiul, Isus Hristos, este de o ființă cuDumnezeu Tatăl; să se serbeze Paștele în prima duminică după luna plină ceurmează echinocțiului de primăvară (episcopul din Alexandria primește sarcinasă comunice anual data respectivă). Preoții creștini sunt puși pe picior deegalitate cu preoții credințelor tradiționale etc. Cei care nu se supuneau, erauexilați ca și călugărul Audius (n-a respectat data fixată pentru sărbătorireaPaștelui). El este exilat în Sciția Minor (Dobrogea), de unde trece la nordulDunării, la neamurile getice, unde întemeiază secta audienilor. Biserica seintegrează în aparatul de stat, împăratul este recunoscut ca șef suprem albisericii. Constantin se consideră reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. Sestabilește o nouă ierarhie. împăratul nu mai este adorat ca un zeu (dominatul),el este reprezentantul divinității pe pământ, ca intermediar între forța supremăși pământeni. Tot ce aparține împăratului este sacru, orice acțiune împotriva saeste un sacrilegiu. în toată politica religioasă a încurajat libertatea de conștiințăși de credință, a îndemnat pe supuși să accepte creștinismul fără presiuneasupra altor religii 126 .La 1 martie 326 elaborează Legea împotriva adulterului căreia îi cadevictimă fiul său Cezarul Cryspus, în aprilie, iar în iunie Fausta, fiica luiMaximianus și soția sa, este acuzată de adulter de către Senat și chiarConstantin ordonă moartea ei.72Reformele religioase și sociale revoluționare au fost susținute de celemilitare, dar care au completat, sistematizat și perfecționat pe cele realizate decătre Domițian, racordându-le la interesul unității Imperiului. Completarea esteatât de trainică,încât principiile legate de autocrația puterii imperiale,centralizarea și birocratizarea statului vor dăinui cât va exista statul bizantin 127 .Constantin, prin reformele și politica sa internă, a câștigat simpatianeamurilor tracice din răsăritul imperiului, Politica sa externă însă a început săfie mai eficientă după 324,când rămâne singur împărat. Formațiunile statale dela nordul Dunării, prin alianța lor militară, au acționat împotriva imperiului șiîn timpul lui Constantin. în 315 se desfășoară un atac carpo-getogotic în sudulDunării, direcția lor strategică, apoi în 318 și 319 Constantin respinge atacurileși primește titlul de GhoticusMaximus și Carpicus Maximus. In 322 iasigiiatacă Pannonia conduși de regele lor Rasimodus. Trec Dunărea, asediazăcastrul Campona de pe malul Dunării, sunt surprinși de către Constantin.Atacul este respins, atacatorii sunt urmăriți în câmpia Tisei, regele Rasimodusdevine prizonierul lui Constantin. Iasigii intră din nou în alianță cu imperiul.Creștinismul pătrunde în pătura conducătoare. In anul următor, 323, se produceun alt atac al coaliției carpo-getogotică, care se desfășoară în sudul Dunării,fiind atacate Moesia și Tracia. Populația din cele două provincii sprijină și

Etapa 1,306-312. In această perioadă Constantin îmbrățișa religia

tradițională a Imperiului Roman, dar, în mod cert, profund influențat de religia

tracilor transmisă de mama lui, Elena. Tatăl său, Constantinius, monoteist, legat

de religia strămoșilor săi, l-a îndrumat pe Constantin să nu persecute pe

creștini. Constantin,după moartea socrului său, Maximianus (310), nu se mai

consideră legat de dinastia Herculiană, întemeiată de acesta, alegându-și zeu

protector “Soarele neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul dinastiei lui Claudius

Gothicus, din care pretindea că descinde (origine tracică). Ca și Aurelian, care

decretase oficial cultul monoteist al Soarelui, Constantin privea Soarele ca un

loc care făcea legătura între divinitatea supremă și oameni. Etapa a Il-a, 312-

324: Constantin, în 312, întreprinde o schimbare în politica religioasă. Odată

învins,Maxentius are posibilitatea să facă primul pas de adeziune față de

creștinism, fără să renunțe însă la concepția monoteistă a cultului Soarelui. De

ce acest pas contrar politicii religioase a lui Dioclețian? Constantin considera că

religia nu face diferențe etnice, odată ce ești creștin aparții aceluiași univers

spiritual, social și statal. Considera că printr-o religie universală Imperiul

Roman poate asigura unitatea în cadrul său. în 313 emite, împreună cu Licinus,

Edictul de la Milano, un act prin care atrage cultul creștin încurajând

sincretismul între religiile tradiționale din Imperiu și creștinism. Se proclamă

egalitatea între toate religiile, creștinismul devine o religie liberă. Clerul e scutit

de obligațiile personale (muneriă), este apărat și protejat, are dreptul de azil de

care se bucurau sanctuarele credințelor tradiționale și se extinde și asupra celor

creștine. Se interzice efectuarea sacrificiilor în cadrul religiilor arhaice (creștinismul

acceptase sacrificiul lui Hristos). Sunt apărați săracii împotriva celor

bogați etc. Constantin proclamă o zi de repaus pentru cetățenii

71 imperiului, prima zi din săptămână, ziua “Soarelui” devine duminica, ziua

Domnului. Etapa a IlI-a, 324.337: Constantin, după victoria definitivă asupra

lui Licinus, anulează toate dispozițiile anterioare date împotriva creștinilor și a

altor credințe persecutate. Funcții înalte sunt încredințate și creștinilor.

Episcopii devin consilieri imperiali, acționează pentru unitatea bisericii ca să

asigure unitatea imperiului, a statului. Caută să atragă de partea sa personalități

de fhinte,ca renumitul istoric Eusebiu din Cazareea Palestinei, episcopul

Eusebiu din Nicomedia etc. Preotul din Alexandria, care nega divinitatea lui

Hristos, este silit să părăsească Alexandria și trecuse în Asia,unde își propaga

credința. Urmărind supunerea bisericii scopului statului Constantin urmărește

să înlăture dezbinarea prin convocarea episcopilor creștini într-un Sinod.

Astfel, în 325 se ține primul Sinod ecumenic de laNiceea. Participă 300 de

episcopi din Asia, Egipt, Macedonia, Tracia, Sciția, Dacia, Illiria, Pannonia,

Moesia etc. împăratul deschide Sinodul și preia conducerea supremă a

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!