Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
Etapa 1,306-312. In această perioadă Constantin îmbrățișa religiatradițională a Imperiului Roman, dar, în mod cert, profund influențat de religiatracilor transmisă de mama lui, Elena. Tatăl său, Constantinius, monoteist, legatde religia strămoșilor săi, l-a îndrumat pe Constantin să nu persecute pecreștini. Constantin,după moartea socrului său, Maximianus (310), nu se maiconsideră legat de dinastia Herculiană, întemeiată de acesta, alegându-și zeuprotector “Soarele neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul dinastiei lui ClaudiusGothicus, din care pretindea că descinde (origine tracică). Ca și Aurelian, caredecretase oficial cultul monoteist al Soarelui, Constantin privea Soarele ca unloc care făcea legătura între divinitatea supremă și oameni. Etapa a Il-a, 312-324: Constantin, în 312, întreprinde o schimbare în politica religioasă. Odatăînvins,Maxentius are posibilitatea să facă primul pas de adeziune față decreștinism, fără să renunțe însă la concepția monoteistă a cultului Soarelui. Dece acest pas contrar politicii religioase a lui Dioclețian? Constantin considera căreligia nu face diferențe etnice, odată ce ești creștin aparții aceluiași universspiritual, social și statal. Considera că printr-o religie universală ImperiulRoman poate asigura unitatea în cadrul său. în 313 emite, împreună cu Licinus,Edictul de la Milano, un act prin care atrage cultul creștin încurajândsincretismul între religiile tradiționale din Imperiu și creștinism. Se proclamăegalitatea între toate religiile, creștinismul devine o religie liberă. Clerul e scutitde obligațiile personale (muneriă), este apărat și protejat, are dreptul de azil decare se bucurau sanctuarele credințelor tradiționale și se extinde și asupra celorcreștine. Se interzice efectuarea sacrificiilor în cadrul religiilor arhaice (creștinismulacceptase sacrificiul lui Hristos). Sunt apărați săracii împotriva celorbogați etc. Constantin proclamă o zi de repaus pentru cetățenii71 imperiului, prima zi din săptămână, ziua “Soarelui” devine duminica, ziuaDomnului. Etapa a IlI-a, 324.337: Constantin, după victoria definitivă asupralui Licinus, anulează toate dispozițiile anterioare date împotriva creștinilor și aaltor credințe persecutate. Funcții înalte sunt încredințate și creștinilor.Episcopii devin consilieri imperiali, acționează pentru unitatea bisericii ca săasigure unitatea imperiului, a statului. Caută să atragă de partea sa personalitățide fhinte,ca renumitul istoric Eusebiu din Cazareea Palestinei, episcopulEusebiu din Nicomedia etc. Preotul din Alexandria, care nega divinitatea luiHristos, este silit să părăsească Alexandria și trecuse în Asia,unde își propagacredința. Urmărind supunerea bisericii scopului statului Constantin urmăreștesă înlăture dezbinarea prin convocarea episcopilor creștini într-un Sinod.Astfel, în 325 se ține primul Sinod ecumenic de laNiceea. Participă 300 deepiscopi din Asia, Egipt, Macedonia, Tracia, Sciția, Dacia, Illiria, Pannonia,Moesia etc. împăratul deschide Sinodul și preia conducerea supremă a
dezbaterilor. Decizii luate: Dumnezeu Fiul, Isus Hristos, este de o ființă cuDumnezeu Tatăl; să se serbeze Paștele în prima duminică după luna plină ceurmează echinocțiului de primăvară (episcopul din Alexandria primește sarcinasă comunice anual data respectivă). Preoții creștini sunt puși pe picior deegalitate cu preoții credințelor tradiționale etc. Cei care nu se supuneau, erauexilați ca și călugărul Audius (n-a respectat data fixată pentru sărbătorireaPaștelui). El este exilat în Sciția Minor (Dobrogea), de unde trece la nordulDunării, la neamurile getice, unde întemeiază secta audienilor. Biserica seintegrează în aparatul de stat, împăratul este recunoscut ca șef suprem albisericii. Constantin se consideră reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. Sestabilește o nouă ierarhie. împăratul nu mai este adorat ca un zeu (dominatul),el este reprezentantul divinității pe pământ, ca intermediar între forța supremăși pământeni. Tot ce aparține împăratului este sacru, orice acțiune împotriva saeste un sacrilegiu. în toată politica religioasă a încurajat libertatea de conștiințăși de credință, a îndemnat pe supuși să accepte creștinismul fără presiuneasupra altor religii 126 .La 1 martie 326 elaborează Legea împotriva adulterului căreia îi cadevictimă fiul său Cezarul Cryspus, în aprilie, iar în iunie Fausta, fiica luiMaximianus și soția sa, este acuzată de adulter de către Senat și chiarConstantin ordonă moartea ei.72Reformele religioase și sociale revoluționare au fost susținute de celemilitare, dar care au completat, sistematizat și perfecționat pe cele realizate decătre Domițian, racordându-le la interesul unității Imperiului. Completarea esteatât de trainică,încât principiile legate de autocrația puterii imperiale,centralizarea și birocratizarea statului vor dăinui cât va exista statul bizantin 127 .Constantin, prin reformele și politica sa internă, a câștigat simpatianeamurilor tracice din răsăritul imperiului, Politica sa externă însă a început săfie mai eficientă după 324,când rămâne singur împărat. Formațiunile statale dela nordul Dunării, prin alianța lor militară, au acționat împotriva imperiului șiîn timpul lui Constantin. în 315 se desfășoară un atac carpo-getogotic în sudulDunării, direcția lor strategică, apoi în 318 și 319 Constantin respinge atacurileși primește titlul de GhoticusMaximus și Carpicus Maximus. In 322 iasigiiatacă Pannonia conduși de regele lor Rasimodus. Trec Dunărea, asediazăcastrul Campona de pe malul Dunării, sunt surprinși de către Constantin.Atacul este respins, atacatorii sunt urmăriți în câmpia Tisei, regele Rasimodusdevine prizonierul lui Constantin. Iasigii intră din nou în alianță cu imperiul.Creștinismul pătrunde în pătura conducătoare. In anul următor, 323, se produceun alt atac al coaliției carpo-getogotică, care se desfășoară în sudul Dunării,fiind atacate Moesia și Tracia. Populația din cele două provincii sprijină și
- Page 19 and 20: următoarea idee: în lingvistică
- Page 21 and 22: dacilor” 44 .1.4. Școala lingvis
- Page 23 and 24: cu 49.649 de cuvinte, împărțite,
- Page 25 and 26: 1.5. Geneza traco-romanică a roman
- Page 27 and 28: obținut avantaje remarcabile, ocup
- Page 29 and 30: lapidar că Sciția a fost, pentru
- Page 31 and 32: Datorită războaielor îndelungate
- Page 33 and 34: eliberare a teritoriilor ocupate, c
- Page 35 and 36: Traian a crezut căprin opera lui d
- Page 37 and 38: mai târziu, în 123, a format Daci
- Page 39 and 40: dat în mare primejdie fiind atacat
- Page 41 and 42: conduce imperiul 87 de zile 44b .2.
- Page 43 and 44: introduc responsabilitățile colec
- Page 45 and 46: exterior, la Dunărea de Jos, se î
- Page 47 and 48: administrative, iar legiunile erau
- Page 49 and 50: dacilor 63 . Statul format din prov
- Page 51 and 52: Dar generalii care conduceau trupel
- Page 53 and 54: Fig. 19. Imperiul Roman, Dacia Rega
- Page 55 and 56: tendențios de către unele cercuri
- Page 57 and 58: Fig. 20. Hartă ce reprezintă prin
- Page 59 and 60: asigurat numai printr-o alianță c
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
- Page 81 and 82: colaboratori cu Alariu 153b .Alariu
- Page 83 and 84: băștinași, moșeni și domni ai
- Page 85 and 86: 87Dunărea ca punte de legătură
- Page 87 and 88: august 526. Urmează la tron Athana
- Page 89 and 90: bogați. A instaurat o teroare în
- Page 91 and 92: Justinian a întemeiat o cetate cu
- Page 93 and 94: persană, în favoarea Imperiului B
- Page 95 and 96: La 3 octombrie 610 Focas este răst
- Page 97 and 98: care în perioada antică erau ță
- Page 99 and 100: din sudul Dunării cât și din nor
- Page 101 and 102: Balachi, Vlachi, Vlahi 5 . încă d
- Page 103 and 104: construiau poduri, palate, clădiri
- Page 105 and 106: fost prins, orbit și pus în înch
- Page 107 and 108: Fig. 28. Inel-pecete al împăratul
- Page 109 and 110: pentru cruciați. împăratul Baldo
- Page 111 and 112: 3.7. Stingerea dinastiei Asănești
- Page 113 and 114: păstori și meșteșugari în prel
- Page 115 and 116: păstoria, prelucrarea lânii și l
- Page 117 and 118: Fig. 32. Grup de bărbați aromâni
- Page 119 and 120: erau primiți și sprijiniți în
Etapa 1,306-312. In această perioadă Constantin îmbrățișa religia
tradițională a Imperiului Roman, dar, în mod cert, profund influențat de religia
tracilor transmisă de mama lui, Elena. Tatăl său, Constantinius, monoteist, legat
de religia strămoșilor săi, l-a îndrumat pe Constantin să nu persecute pe
creștini. Constantin,după moartea socrului său, Maximianus (310), nu se mai
consideră legat de dinastia Herculiană, întemeiată de acesta, alegându-și zeu
protector “Soarele neînvins” (Sol invictus), ocrotitorul dinastiei lui Claudius
Gothicus, din care pretindea că descinde (origine tracică). Ca și Aurelian, care
decretase oficial cultul monoteist al Soarelui, Constantin privea Soarele ca un
loc care făcea legătura între divinitatea supremă și oameni. Etapa a Il-a, 312-
324: Constantin, în 312, întreprinde o schimbare în politica religioasă. Odată
învins,Maxentius are posibilitatea să facă primul pas de adeziune față de
creștinism, fără să renunțe însă la concepția monoteistă a cultului Soarelui. De
ce acest pas contrar politicii religioase a lui Dioclețian? Constantin considera că
religia nu face diferențe etnice, odată ce ești creștin aparții aceluiași univers
spiritual, social și statal. Considera că printr-o religie universală Imperiul
Roman poate asigura unitatea în cadrul său. în 313 emite, împreună cu Licinus,
Edictul de la Milano, un act prin care atrage cultul creștin încurajând
sincretismul între religiile tradiționale din Imperiu și creștinism. Se proclamă
egalitatea între toate religiile, creștinismul devine o religie liberă. Clerul e scutit
de obligațiile personale (muneriă), este apărat și protejat, are dreptul de azil de
care se bucurau sanctuarele credințelor tradiționale și se extinde și asupra celor
creștine. Se interzice efectuarea sacrificiilor în cadrul religiilor arhaice (creștinismul
acceptase sacrificiul lui Hristos). Sunt apărați săracii împotriva celor
bogați etc. Constantin proclamă o zi de repaus pentru cetățenii
71 imperiului, prima zi din săptămână, ziua “Soarelui” devine duminica, ziua
Domnului. Etapa a IlI-a, 324.337: Constantin, după victoria definitivă asupra
lui Licinus, anulează toate dispozițiile anterioare date împotriva creștinilor și a
altor credințe persecutate. Funcții înalte sunt încredințate și creștinilor.
Episcopii devin consilieri imperiali, acționează pentru unitatea bisericii ca să
asigure unitatea imperiului, a statului. Caută să atragă de partea sa personalități
de fhinte,ca renumitul istoric Eusebiu din Cazareea Palestinei, episcopul
Eusebiu din Nicomedia etc. Preotul din Alexandria, care nega divinitatea lui
Hristos, este silit să părăsească Alexandria și trecuse în Asia,unde își propaga
credința. Urmărind supunerea bisericii scopului statului Constantin urmărește
să înlăture dezbinarea prin convocarea episcopilor creștini într-un Sinod.
Astfel, în 325 se ține primul Sinod ecumenic de laNiceea. Participă 300 de
episcopi din Asia, Egipt, Macedonia, Tracia, Sciția, Dacia, Illiria, Pannonia,
Moesia etc. împăratul deschide Sinodul și preia conducerea supremă a