Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

67
Galeriu se stinge de o boală incurabilă în anul 311, luna mai. Rămân
patru Augustus: Maximinus Daia (în locui lui Galeriu), Constantin, Licinus și
Maxentius.
2.28. Constantin cel Mare (306-337)
în 312, atacă cu o armată de 40.000 de soldați pe Maxentius. Lupta
dată la podul Milvius, împotriva unei oști formată din 170.000 de infanteriști și
16.000 cavaleri, de care dispunea Maxentius, se cunoaște. Constantin a ieșit
biruitor. Maxentius este găsit cu capul tăiat și a doua zi e purtat prin Roma,
când Constantin intră triumfător în capitala imperiului 120 . Constantin se
proclamă Maximus Augustus, titlu pe care-1 purta și Maximinus Daia. în 312
sunt trei împărați, doi Maximus Augustus, Maximinus Daia și Constantin, și un
Augustus Licinus. Maximinus Daia, care stăpânea teritoriile Asiei Mici, a
considerat că este oportun, în 313, când Constantin era ocupat la frontiera
Rinului luptând cu francii, să atace ținuturile lui Licinus din Peninsula
Balcanică și să-1 înlăture. Ocupă Bizanțul, Heracleea în Tracia și înaintează
spre Adrianopol, unde este întâmpinat de Licinus cu o armată de 30.000 de
soldați, în apropierea de Tzurullus, în valea Eiginus. în 30 aprilie 313, armata
numeroasă, epuizată după drumul parcurs, este înfrântă. Maximinus Daia scapă
cu fuga, se oprește în Cicilia, unde caută să-și refacă armata. Fiind bolnav, se
stinge în cursul lunii august 313 121 .
După dispariția lui Maximinus Daia, Imperiul Roman este împărțit
între Constantin în Occident și Licinus în Orient. în 313 se formase diarhia
Constantin-Licinus, care a durat până în 323. Licinus complotează prin
Bassianus, dar Constantin descoperă complotul facându-1 să dispară Bassianus
și atacă pe Licinus, care este învins în 8 octombrie 314 în Pannonia (la
Cibalae). Licinus nu se dă bătut, se retrage în Tracia și se pregătește pentru o
nouă confruntare. Urmează a doua luptă, la Campus Ardiensis, la vest de
Adrianopol, confruntare care se termină nedecis. Se încheie pace, Licinus
făcând mari concesii. Constantin se stabilește, pentru totdeauna, în Peninsula
Balcanică, Licinus rămâne numai cu Tracia și Sciția Minor. Constantin, în 314-
315, se instalează în Salonic, iar în 316 își mută reședința imperială la Sirmium
și în scurt timp la Sardica, în inima Balcanilor, unde declară “Roma mea este
68
Serdica”. De fapt era localitatea sa natală, acolo tatăl său Constantinius a